Să ne exilăm poverile pe Marte

Oprește-te și uită-te puțin mai a­tent în jurul tău. Simți că ești a­casă, oricum ai defini tu acest concept? Ei bine, în curînd s-ar putea să numești „acasă” planeta Marte. As­ta fiindcă s-a descoperit apă lichidă pe Marte și gata, unii se văd deja mu­tați acolo.

Mulți chiar își doresc să tră­ias­că efectiv pe Planeta Roșie, dar dacă îi întrebi de ce, îți vor răspunde că au auzit ei la știri că se poate face asta și că s-au săturat de Pămînt. O atmosferă ra­re­fiată, apa mult prea sărată și un pă­mînt sterp înseamnă o nouă șan­să la viață. Cam ironic, nu? Nu pu­tem lua viața de aici și să o „plan­tăm” acolo unde ea nu este menită să fie. De asemenea, nici nu putem schimba planetele ca pe jucării stri­cate.
Cu un exercițiu simplu al i­ma­gi­nației ne vedem deja mutați pe altă planetă, dar dacă ne războim pe Pă­mînt, la fel de bine ne putem răz­boi și pe Marte sau oriunde. Nu con­tează atît de mult planeta pe care lo­cuim, pe cît contează modul în care locuim, lumea pe care o con­stru­im și progresul pe care îl în­re­gis­trăm. Putem, desigur, să o luăm de la capăt pe altă planetă, peste zeci sau chiar sute de ani, dar ne este mai ușor să corectăm greșelile pe care le facem momentan în lumea în care locuim.

Ne amăgim că putem construi acolo o lume mai bună, dar oa­me­nii care vor pleca de aici vor lua cu ei poverile și defectele de pe Pă­mînt. Așa s-au născut ei, așa ne-am născut toți. Poate că planeta Marte stîr­nește fascinație în rîndul celor ca­re vor să depășească limitele Po­li­lor de pe Terra, dar aceasta nu în­seam­nă că în viitorul apropiat ne sta­bilim acolo. Probabil fiindcă ști­in­ța evoluează, dar societatea stag­nea­ză.