Sărbătoarea cu spirit de vînzare

Mai sunt trei săptămîni pînă la Cră­ciun și deja văd oameni cum se a­gită ca furnicile ba după cadouri, ba după decorațiuni, ba după brazi de parcă ar fi ultima zi. Ma­ga­zi­ne­le și-au scos de la naftalină beteala și globurile, iar vînzătorii vînează clienții băgîndu-le pe gît cît mai mul­te oferte și reduceri de îți iau o­chii. Oameni îmbrăcați în costu­me cu motive de sărbătoare te îmbie cu vorbe dulci să guști din produse și te conving atît de bine că sînt cele de care ai nevoie încît chiar ajungi să crezi că fără ele sărbătorile nu ar mai fi la fel.

Nu te mai gîndești cîți bani chel­tuiești că de, odată e Cră­ciu­nul și dacă nu acum, cînd mai ai o­ca­zia să dai banii pe nimicuri fără să te mus­treze conștiința că te folosești de ele doar o seară pe an? Și uite așa, privind cu jind la vitrinele pline de lucruri pe care în mod normal nu le-ai cumpăra, te trezești cu ele în mî­nă fără să îți amintești măcar cum ai intrat acolo.

Am uitat ce înseamă cu a­de­vă­rat aceste sărbători. Peste tot ești bom­bardat de mesaje pozitive care parcă îți impun că trebuie să fii bun, trebuie să dăruiești, dar pentru asta trebuie să și cumperi. Nu ne mai gîn­dim că important este să stăm la masă alături de persoanele dragi într-o atmosferă caldă, ci ne agi­tă­m să fie masa cît mai bogată ca să a­ră­­tăm că avem de unde. Cum­pă­răm cadouri cît mai opulente și ne aștepăm să primim aceleași lu­cruri fără să ne mai gîndim că gestul este cel care contează.

Am uitat ce înseamnă să sim­țim spiritul sărbătorilor, să ne bu­cu­răm de simplitatea lor și de o­ca­zia pe care o avem să ne facem timp să ne gîndim și la ceilalți și să îi punem pe ei în prim plan, nu doar pe noi. Măcar pentru o zi dacă în restul anului nu avem timp.