Semnatura se da la inceput

Daca ti-am promis, o sa ma tin de cuvint. Se va intimpla in fiecare zi. Eu voi deveni din ce in ce mai obedient si conformist si tu din ce in ce mai autoritar. Eu iti voi da si tu imi vei oferi. Va fi reciproc avantajos, asa cum ne-am inteles. Ca un contract de confientialitate sau un pact de neagresiune, denumirea e mai putin importanta. Tu – in calitate de angajator, persoana juridica, din partea organizatiei tale non-profit. Eu – in calitate de persoana fizica fost free-lancer. Da, am renuntat de buna-voie si nesilit de nimeni la libertate. Am ales sa lucrez sase zile din sapte pentru tine. Miercurea si vinerea ne-am inteles sa stau si dupa program. Ziceai ceva de niste ore suplimentare platite cu 200%.

Eu nu pun niciodata la indoiala ce imi spui, tu imi ierti unele abateri disciplinare minore. Stiu ca tii foarte mult la patru perioade „mai agitate” din an cind ai multa nevoie de mine sa fac drumuri in plus, sa meditez mai mult, sa iau initiative, sa comunic mai eficient si sa nu ma gindesc la nimic altceva decit la tine. Atunci trebuie sa string din dinti si sa renunt la unele lucruri mai mult sau mai putin esentiale pentru viata mea privata. Dar imi spun si imi confirmi ca merita. Eu te cred pe cuvint – doar de la cuvintul de onoare ni se trage prezenta intelegere. Intr-adevar, foloase nu prea vad, dar imi spui ca acest contract pe perioada nedeterminata imi va oferi recompense pe termen lung, pe masura ce voi deveni initiat. Stiu si ca trebuie sa am rabdare, sa nu ma pling cind mi-e greu si sa nu consider unele probe cu care o sa ma incerci drept nedreptati. Mi-ai vorbit si despre posibilitatea avansarii in functie. Pentru asta in schimb, in ziua mea libera ar trebui sa merg sa vorbesc cu publicul. Ceva de genul voluntariat si lucru in echipa. O s-o fac si pe asta, ce-mi mai e de-acuma? In ultima vreme ma simt cam surmenat, exploatat, dar am convenit ca n-o sa-ti reprosez niciodata nimic. Doar o sa-ti marturisesc ca am avut momente cind mi-am dorit sa reziliem contractul, sa fac un pact cu concurenta. Acolo imi ziceau ca n-o sa trebuiasca sa muncesc mai deloc – doar sa pun din cind in cind niste paie pe foc. Dar mi-am dat seama ca toate copiile contractului sint la tine. Ma gindeam ca ma aburesti de cind am semnat – norisori, aripi, armonii -, dar stii, mi-a fost mai frica de foc decit de aer. Nu m-am gindit ca focul fara aer nu arde.

Laura PAULET