Spovedanie în ulei și vin fiert

Patrioții care se laudă cu limba lor, dar nu știu s-o scrie corect, care-l citează cu mîn­drie pe Eminescu, fără să fi citit nimic de-al lui în afară de lectura obligatorie din școală și care se simt mai împăcați cu propria mediocritate cînd Dan Puric le spune că sînt spe­ciali doar pentru că s-au născut între Carpați sînt patriotarzi penibili care fac țara de rîs prin gîndirea lor medievală.

În general, patriotismul la noi se ma­ni­festă cînd e vreo sărbătoare națională mai im­portantă și se activează un declanșator in­tern care ne spune că „azi trebuie să fim mîn­dri” și mai nu-știu-cum. Dacă e rost de cîrnați cu fasole și țuică fiartă gratuite în centrul orașului, cu atît mai bine. În restul celor 360 și ceva de zile pe an putem să fim la fel de mîrlani, melteni și ignoranți ca-ntotdeauna, că oricum vine spovedania de 1 Decembrie, cînd arborăm steagul în geam și ne spălăm păcatele cu caltaboș și paradă militară.

„Țara” nu e un ideal, ceva care plutește undeva-n aer și de care trebuie să fii mîndru pentru că așa ai învățat în școala generală, la istorie. E formată din oa­meni, e suma atitudinilor, ideilor și acțiunilor lor. Și rezultatele dife­rite­lor eforturi colective se văd în di­ver­sele reușite, la alegeri etc.

Bine a spus cel care-a zis că să fii patriot înseamnă să-ți faci bine treaba pe care o ai de făcut; de la măturător de stradă la politician. Dintre cei doi, am infinit mai multă încredere în pri­mul. Pe măsură ce urci pe trep­tele ierarhice treaba se fa­ce mai puțin, mai prost și oricum doar în interes personal. Așa că „țara”, mă iertați, nu e o chestie de care să fiu mîndru pentru că „așa trebuie” și e 1 De­cembrie și nu se cade altfel. O să fiu mîndru de ea cînd o să avem autostrăzi, un sistem sanitar eficient, unul educațional de­cent și o clasă politică pe care s-o pot lua în serios, nu o adunătură de clovni siniștri.

Patriotismul e muncă, informare corectă, gîndire critică, nu suma citatelor de Petre Țu­țea împărtășite pe Facebook.