Steagul rușinii din balcon
Pastila de după 29 noiembrie 2009 Niciun comentariu la Steagul rușinii din balcon 0O lună întreagă a rîs Melinte, șeful de scară, cînd domnul Radu și-a pus drapelul României. Cu cîteva zile înainte de 1 Decembrie, bărbatul și-a rugat nevasta să-i coase un steag pentru a-l pune în balcon. După ce marea sărbătoare națională s-a încheiat, el nu și l-a dat jos, iar Melinte l-a întrebat, la un moment dat, de ce nu-l scoate, că doar s-au terminat toate festivitățile. „Ce, ești mai patriot? Uite unde am ajuns cu patriotismul tău, că nu avem pensii mari deloc”, îi striga, în timp ce își ducea găleata de gunoi.
Apoi, șeful de scară s-a mai întîlnit și cu alți vecini de cartier și le-a spus isprava colocatarului său, cu toții începînd să rîdă spunînd că nu merită, că doar „sînt niște nemernici cei de la conducere. Nu mai avem țară!”. Domnul Radu nu a spus nimic atunci, nu a mai deschis subiectul și steagul l-a dat jos înainte de Crăciun, imediat după ce și-a instalat bradul în casă. „Aveam nevoie de suport și l-am scos din balcon”, a încercat el să-i explice tatălui meu.
Povestea se întîmpla cînd aveam vreo 12 ani, iar în urmă cu trei ani, cînd am fost în vizită pentru prima oară, i-am văzut tricolorul în balcon, întins pe partea interioară. Îmi aduc aminte de el în fiecare an, în preajma zilei de 1 Decembrie. Pentru mine, a reprezentat una din cele mai frumoase declarații de patriotism. Cînd toți erau contra propriei lor țări și acuzau totul numai să nu dea vina pe ei înșiși, el a reușit să-și pună drapelul și să spună, discret, că-și iubește țara.
Strigăm că sîntem patrioți numai cînd maghiarii își cer drepturile pentru autonomie sau cînd un român din străinătate a făcut o mare descoperire. În rest, ne pitim privirile cînd vine vorba de vreun conațional hoț sau violator. Și eu trăiesc în România, îmi place și nu îmi ocupă tot timpul.
George GURESCU
Adaugă un comentariu