Supereroi
Pastila de după 22 ianuarie 2018 Niciun comentariu la Supereroi 14E frig şi din Piaţa Unirii se ri-dică un nor mare de abur, ca și cum un balaur uriaș tocmai ar fi lăsat să-i scape ultima gură de aer adunată-n plămîni. Cîteva mii de oameni stau unii lîngă alţii. Cei mai mulți nu vorbesc şi nu scandează nimic, privesc în gol în timp ce mîini își poartă gîndurile așezate pe foi albe. Dacă te uiți în jur, sentimentele încep să ți se amestece în suflet și n-ai cum să nu simți, pe lîngă mîndria de a-i vedea pe toți încă aici, și un pic de tristețe. Pe fețele oamenilor speranța-i ștearsă și vocile lor au devenit mai mult ecouri chinuite.
În mijlocul mulțimii, un băiețaș încearcă să motiveze lumea să scandeze și să însuflețească astfel atmosfera. În mînă are o vuvuzelă verde, pe care o agită prin aer în timp ce trece dintr-o parte în alta a culoarului lăsat liber în centrul grupului. Sînt peste 2.000 de oameni adunați în Piață și cînd frigul începe să-i cucerească, o iau încetișor spre Ștefan cel Mare, unde se află Primăria și centrul PSD. O femeie în cîrje se chinuie să țină pasul cu mulțimea sprijinindu-se din cînd în cînd de brațul soțului, un tip înalt, înfofolit pînă-n gît într-o geacă groasă, galbenă. În același rînd cu ei, un copil de vreo 6-7 ani își tîrîie bicicleta din zăpada murdară, sub privirile încurajatoare ale părinților. O domnișoară și-a legat steagul țării pe spate și arată ca un supererou rătăcit printre luminițele de Crăciun uitate încă în fața Mitropoliei.
E frig și balaurul, cu norul lui de abur, au făcut înconjurul Iașului. Dacă ar trebui să vorbesc despre țara mea acum, n-aș putea s-o fac altfel decît descriind imaginile pe care le tot surprind vrînd nevrînd de un an încoace. Ca într-un desen animat, dacă ceva rău se va întîmpla în România, supereroii o să-și ia capa din cui și-au să se întîlnească în stradă.
Adaugă un comentariu