Taci mai mult și sapă mai bine
Pastila de după 29 noiembrie 2016 , de Aryna Creangă Niciun comentariu la Taci mai mult și sapă mai bine 17„Totul e o copie a unei copii, a unei copii, a unei copii” – am citit asta, la un moment dat, și mi-am dat seama că „Vai, Doamne!” s-a sfîrșit orice proces creator din lume și că nicio revelație nu mai e posibilă pe lumea asta. Toate lucrurile pe care le-avem – le-au avut alții înaintea noastră, tot ce credem – au crezut alții înaintea noastră și, vai nouă, tot ce gîndim – au gîndit alții înaintea noastră. De la a gîndi înaintea noastră la a gîndi pentru noi e, totuși, cale lungă. Cînd ești o țară care-și dorește să se îndrepte cu pași repezi spre occidentalizare și să adulmece toate schimbările, înainte să și le însușească trainic pe cele deja făcute – e greșit. Ajungi să fii o copie a unei copii – și ăsta e un lucru normal; dar dac-ajungi să fii o copie proastă a unei copii, atunci ce te faci?
Nu faci nimic. Stai, te uiți, tînjești la ce pretinzi c-ai absorbit și te sufoci într-o mare de lucruri făcute prost. Te uiți la ideile fabricate din materiale de proastă calitate și la principiile, în aparență, de primă mînă, care se propagă și vrei s-o iei la sănătoasa și să nu te mai întorci. Vezi egalitatea scrisă pe toate gardurile, dreptul la opinie și impresia de-a fi ascultat, dar n-apuci să observi că sînt vreodată și puse în practică. Dacă arunci un ochi înspre ce se crede a fi realitatea, însă, treci de graniță și vezi cum se aplică, de fapt, adevărata civilizație.
În timp ce la tine-n țară lucrurile se-nvîrt în jurul unei cozi politice, te miri că în peretele de aparențe încă nu s-a spart nimic. Toată lumea are dreptul să-și spună partea de adevăr, însă de auzit se-aude numai una singură. Toată lumea are dreptul să susțină adevărul în care crede, însă doar o singură credință în ceva e recunoscută. Toată lumea vrea ca lucrurile să se schimbe, însă dacă s-ar putea schimba în ceva asemănător, ar fi ideal. Diferențele de gîndire se adîncesc și sapă gropi între ce este în jurul nostru și ce-am vrea să fie. Pînă nu se transformă în tuneluri către țări străine, care știu s-asculte cuvîntul fiecăruia, ar fi bine să ne oprim din occidentalizarea superficială și s-o luăm de la capăt pe sufletul gol – să nu ne facem rău încă o dată.
Autor:
Redactor-șef la „Opinia studențească”, studentă în anul al II-lea la Tehnici de producție editorială în presa scrisă, multimedia și audiovizual, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Adaugă un comentariu