Țara peștilor cu gura căscată

Cînd ți se dă dreptate, cască o­chii. Oamenii nu se perie unul pe al­tul pentru că e soare afară și sin­ce­ritatea prietenoasă, altruistă, ne­tra­tată medicamentos ori a cam mu­­­­rit, ori stă mai mult prin spi­ta­le. Chiar și scuturați de răutate, de cons­pirații și de paranoia, nu mai a­vem răbdare, bani, suflet, timp, sto­mac și cap să fim buni la ofertă. De asta mai zic o dată. Cînd ți se dă dreptate, închide gura.

Politica ne taie capul cu coasa pen­tru că ne credem prea deștepți, prea știutori de ea și în timp ce noi gus­tăm ciuperci de dimineață pî­nă seara pe toate muchiile po­li­ti­ce, adevărații maeștrii ne trag de toți banii. În țeapă.

Există relații clădite, pînă una al­ta, pe țepe, țepari, țepușe și tre­pă­duși. Nimeni nu vrea să fie cu ăș­tia de pe urmă, așa că încearcă tare de tot să tragă cît mai mult din primele. Și au și cu cine. Dacă ne uităm la România dintr-o parte, de pe-un cant sau dintr-o ușă, o să ci­tim pe frunțile noastre motivele pen­tru care ne (în)țepăm așa de des. Politica ne taie capul cu coasa pen­tru că ne credem prea deștepți, prea știutori de ea și în timp ce noi gus­tăm ciuperci de dimineață pî­nă seara pe toate muchiile po­li­ti­ce, adevărații maeștrii ne trag de toți banii. În țeapă. De bani ne plîn­gem tot așa, pe ceas, că nu-s. Între timp, nici în alte părți nu-s, dar sînt făcuți să apară. Despre presă – că ne-a abandonat, că a fugit după su­biecte porno, s-a stricat și nu-și mai merită locul pe tarabe. Un­de­va, niște copii, niște bătrîni bolna­vi de meserie, cineva! mai face jur­na­­lism strașnic, gustos, dar ăla vor­bește sugrumat, ca un copil răcit. Pî­nă-și revine.

E tare periculos să crezi că ai drep­tate, mai ales cînd lucrul ăsta nu vine de la tine, ci pentru că ți l-a dat cineva. Poate-a vrut să te în­cer­ce. Să vadă dacă te rezemi de vor­ba lui ca un căscat și rîzi și te gu­duri cîinește. Dacă nu cumva le­gi­timîndu-te vag tu o să te gon­fle­zi și-o să explici mai pe larg cît de de­parte te duce mintea. Poate a vrut, însă, să vadă dacă ești slab. Da­că taci deși te-ai prins că te în­cear­că pescărește cu-n cîrlig dol­do­ra de mămăligă. Cască ochii, în­chi­de gura și dezumflă-ți pieptul. Da­că nu, o să dai prin mărăcini și-o să te înghimpe toți spinii așezați, în­tîmplător, în drum. A, și vezi că lu­crurile astea nu-s întîmplătoare.