Toată lumea are-o soră

Mamă, tată, vreau și eu o soră. Toată lumea are soră, numai eu n-am soră. Uite, Rada o are pe Alina, Ana pe Liuba! Vreau și eu soră, pentru că toată lumea are soră…

***

Nu, nici un fel de Cristina sau Dana. Ce fel de nume sînt astea?! E sora mea și o va chema așa cum vreau eu. Ecaterina și nu altfel. Cînd e mică, putem să-i spunem chiar și Tina sau Tinca.

***

Mamă, ia-o de-aici! M-am săturat de ea, plînge mereu și nu știu ce vrea. Eu am plecat să mă joc. Nu mă interesează, s-o duci înapoi de unde-ai adus-o!

***

Mamă, spune-i! Nu mă lasă să-mi fac temele și iar mi-a mîzgîlit agenda cu pixul! E rea, nu mai suport. Zi-i să mă lase în pace și să se joace cu copiii de vîrsta ei, că eu sînt mare deja și nu mă mai interesează demult păpușile.

***

Mamă, trebuie să-ți spun ceva: eu cred că Tina are prieten. Azi la școală o ținea Cornel de mînă și îi șoptea ceva. Și să știi că mi-a mai spus și învățătoarea ei că nu e prea cuminte și nu se ține de carte.

***

Tina, unde-s cerceii mei albaștri? De cîte ori ți-am spus să nu te mai atingi de ei și de orice lucru de-al meu?! Nu pune mîna pe nimic, că te spun mamei. Sau am să te reeduc chiar eu!

***

Alo, Tina, draga mea, ce mai faci? Cum e la școală? Cu flăcăii cum stai? Și mie mi-e foarte dor de tine și abia aștept să vin acasă. Poate mai vii tu pe la mine? Să știi că-mi ești cea mai dragă pe lumea asta. Tu și pistruii tăi de care te chinui atîta vreme să scapi.

Anastasia CONDRUC