Trebuiau acordate mii de premii
Pastila de după 12 martie 2018 Niciun comentariu la Trebuiau acordate mii de premii 17Mama nu a luat Oscarul pentru cel mai bun rol de psiholog, bucătar şi bonă în filmul numit „Viaţă”. Probabil nu foarte multă lumea auzit de acest film dar interpretarea ei a fost remarcabilă. Ea îşi dedică cam tot timpul pentru aceste roluri dar din păcate cei care se ocupă cu datul de Oscaruri nu o prea bagă în seamă.
Fostul meu prieten nu a luat Oscarul pentru cel mai bun actor de sex masculin în filmul „Distruge-i nervii Elenei”. Acesta joacă rolul băiatului drăguţ şi sensibil la început, dar la final îşi dovedeşte talentele actoriceşti şi interpretează un bărbat mai puțin plăcut. În opinia multor critici de film, ecranizarea „Distruge-i nervii Elenei“ merită un premiu special pentru coloana sonoră care aparţine trupei Nirvana.
Prietenul meu, Mihai, nu a luat Oscarul pentru rolul lui Mikey din filmul „Iubirea mea, chimia”. Acesta este forţat de grupul său haotic de prieteni să participe la festivaluri şi beţii, cînd de fapt tot ce voia el era să înveţe pentru medicină. Protagonistul trăieşte drama adolescentului neînţeles de societatea tînără şi oscilează între a fi integrat sau tocilar. Finalul este emoţionant pentru că Mikey este sincer cu el, alege să aibă o relaţie cu manualul de chimie şi mai apoi este admis la medicină. Dar, din nou, cei de la Oscar l-au cam omis.
Elena, actriţa care joacă în cele trei filme prezentate mai sus, nu a luat nici ea vreun Oscar pentru cele mai multe roluri jucate de o femeie în acelaşi timp. Actriţa dovedeşte că doar muncind din greu pentru ceea ce îţi place vei ajunge să reuşesti, şi că nu contează în cât de multe filme joci, ci că tot ce contează este să o faci remarcabil. Din păcate lumea are actori buni, dar nedesoperiţi şi sînt sigură că mulţi dintre voi cunoaşteţi astfel de cazuri. Aş vrea ca anul viitor să fie premiaţi toţi oamenii care la un moment dat au jucat un rol extraordinar şi joacă în contiuare, în viaţa fiecăruia dintre noi pentru că, vorba clişeului – viaţa chiar bate filmul.
de Elena BOCA
Adaugă un comentariu