Un lenes veritabil

“Indolentule!”, imi spunea mama in fiecare zi. Nu scriam multe teme, preferam “ordinea in dezordine” in camera si patul de ce sa-l mai fac daca oricum ma culcam la loc la sfirsitul zilei? Dreptate ar avea si acum spunindu-mi asta, daca ar sti ce fac aici. Cei care ma cunosc indeaproape o stiu si din modul in care imi administrez calculatorul.

Am intotdeauna cel putin zece taburi deschise in Mozilla Firefox, cu diverse articole pe care planuiesc sa le citesc sau clipuri pe care le voi viziona “cind o sa am timp”. String atit de multe, ca mi se blocheaza calculatorul de fiecare data cind incarc din nou programul de navigare si de multe ori ma enervez si le sterg pe toate, spunindu-mi: “Lasa, le-oi verifica eu alta data, doar n-oi uita”. Incerc fara succes sa tin minte discutii neterminate pe care vreau sa le port cu diversi oameni. Mai tirziu nu stiu de ce se supara lumea pe mine.

Pe desktop am creat un folder, “noi”, unde salvez toate melodiile primite de la prieteni si necunoscuti. Le pastrez aici spre ascultare si separare in genuri si pentru a le sterge pe cele care nu-mi plac. Dupa citeva luni ma trezesc cu zeci de melodii despre care nu am habar, multe de la artisti care nu mi-au placut niciodata. Asa am ajuns, de la o vreme, sa nu mai citesc nimic din ce-mi propun, sa fac o calatorie din cinci, sa ascult zece melodii dintr-o suta si sa-mi vad doar colegii de redactie, cu care impart aceeasi lene. As vrea sa gasesc timpul (sau vointa) sa-i scot pozele Madalinei, sa citesc poeziile Dianei si blogul Corinei, sa-mi sun parintii macar odata pe saptamina si sa mai dorm din cind in cind.

Imi cer scuze pe aceasta cale fata de toti cei carora le-am promis melodii si discutii, am zis “mai incolo, am treaba acum” si-am uitat. La fel fata de prietenii cu care n-am mai iesit de citeva saptamini si pentru cadourile pe care am zis ca le fac “cind voi avea bani, sa fie surpriza mai mare”.

Ioan STOLERU