La loterie fără loz

Deși susțin ideea unirii și apreciez că o mînă de tineri se implică neîntrerupt în cauza asta, organizînd marșuri anual de ceva timp deja, abordarea mi se pare greșită și limitată. Pentru că orice minte lucidă, care gîndește obiectiv, la rece, știe că unirea nu este un obiectiv pe termen scurt, care ar putea fi realizat în viața noastră.
Nu trebuie să fii analist politic să ajungi la concluzia asta, e de ajuns să citești presa din România și de peste Prut și să urmărești ambele societăți cu urechile bine ciulite.

Adevărul este că, în afară de o foarte mică minoritate, atît populația din România cît și cea din Republica Moldova nu sînt pregătite psihic, social și politic pentru un astfel de eveniment, pentru unire. Și nu prin marșuri schimbi mentalități. Sigur, ei spun că în felul ăsta vor să ajungă la liderii politici, pe care i-au și invitat să-și asume idealul unirii ca proiect de țară. O abordare cel puțin infantilă, știm foarte bine că liderii partidelor vor profita într-un singur fel de astfel de evenimente: vor încerca să le politizeze, căpătînd ceva capital de imagine de pe urma tinerilor protestatari, mimînd susținerea unui proiect unionist pentru cîteva voturi în plus la alegerile care bat la ușă.

Pînă lumea care se implică în mișcarea asta nu realizează că unirea e un obiectiv realizabil doar pe termen lung, acțiunea va fi moartă din fașă. Într-o Românie în care marea majoritate a celor care merg la vot alege aceiași corupți care au ținut țara în sărăcie și subdezvoltare aproape 30 de ani, în care educația și cultura civică sînt la pămînt și în care interesele regionale și naționale aproape că nu există, eclipsate de cele personale, de la lideri la oamenii de rînd, și într-o Moldovă care într-o săptămînă cel mai probabil – deși încă sper la o surpriză – își va fi ales președinte omul lui Putin, Igor Dodon, care la fiecare alegeri e la prăpastia dintre Rusia și Europa, cu o populație la fel de divizată, o țară de zece ori mai afectată de sărăcie decît România, Unirea e un ideal care, realist vorbind, are aceleași șanse de reușită ca șansele mele să cîștig la Loto.

Și n-am mai completat un loz din școala generală. Ambele societăți trebuie să treacă prin profunde reforme, atît politice cît și sociale, ca să putem să ne gîndim serios la unire. Să scăpăm întîi de dinozaurii corupți, de al’de Dragnea și Ponta și Gorghiu și Blaga, de Plahotniuc și Dodon și Lupu, să punem iar pe picioare educația, să consolidăm justiția și să nu mai luptăm împotriva sărăciei doar declarativ sau doar la oraș, și abia apoi vom avea primul loz.