Arme și relații publice

Atentatele cu arme de foc au ajuns atît de frecvente în Statele Unite încît e greu să mai ții pasul cu ele. Nici nu apuci să citești două-trei articole despre cine era atacatorul, ce istoric avea, pe cine și cîți oameni a omorît că deja apar știrile despre noul atentat. Ucigașii devin astfel, de la atentat la atentat, tot mai banali, ceva cotidian pentru existența americană. Cu toate astea, după fiecare eveniment nefericit de acest gen, politicienii din fruntea țării exprimă „gînduri și rugăciuni”, varianta americană a „privesc cu atenție și îngrijorare”, refuzînd cu vehemență să ia vreo măsură concretă pentru a preveni alte viitoare incidente. „Acum nu e momentul să vorbim despre legi mai severe în ce privește accesul la arme”, mai spun ei. În ritmul ăsta, cu atacuri din două în două săptămîni, nu va mai veni niciodată „momentul”. Și argumentul e din start prost. E ca și cum am fi spus noi, după Colectiv, „acum nu e momentul să vorbim despre siguranța locurilor în care ieșim”.

Însă americanii țin cu dinții de Al Doilea Amendament înscris în Constituție, cel care le permite să dețină arme de foc, acestea fiind comercializate pînă și în hypermarket-uri precum Walmart. E ca și cum m-aș duce la Auchan să-mi iau roșii, ulei, patru conserve de ton bucăți și o mitralieră (care, apropo, e puțin peste 100 de dolari, deci la îndemîna aproape oricui). Al Doilea Amendament care, să ne amintim, a fost adoptat în 1791, inspirat de Declarația Drepturilor a Marii Britanii, din 1689; Marea Britanie, desigur, a restricționat între timp accesul la arme, ba chiar cu o politică mult mai strictă decît cere directiva europeană care reglementează deținerea de arme, și, surpriză, este una dintre țările cu cel mai mic procent de ucideri cu armă de foc din lume; pentru că nu mai trăim în secolul trecut și doar americanii se încăpățînează să se ghideze după legi gîndite acum 300 de ani. Și Australia a avut o problemă cu uciderile cu arme în trecut, însă după masacrul din 1996, în care au fost omorîți 35 de oameni și alți 23 răniți, a fost impusă o legislație mult mai strictă în ce privește accesul la arme și, surpriză, numărul de crime a scăzut dramatic.

Desigur, politicienii americani, mai ales cei din tabăra republicană, nu vor să vorbeacă despre asta și pentru că se tem de eficienta mașinărie de lobby a Asociației Naționale a Armelor (National Rifle Association) și de lovitura de imagine pe care ar suferi-o în rîndul alegătorilor iubitori de arme. Și e dezgustător, dar previzibil, că aleg calculul electoral în favoarea siguranței cetățenilor, cînd statisticile și studiile arată fără îndoială care este situația.