Ca maimuțele pe întuneric

Am fost entuziasmat, la început, cel puțin, să văd cîtă lume a umplut Piața Unirii și străzile Iașului săptămîna trecută. Entuziasmat și mirat, pentru că 1.500 – 2.000 în prima zi și cîte 5.000 în celelalte zile, pînă vineri, e foarte mult pentru un oraș fără o prea mare cultură a protestelor și a implicării civice în general. Abia acum, recent, cu tăierea teilor, a mai învățat o parte din populația orașului că, da, putem taxa politicienii pentru proasta administrare. Uimirea a fost cu atît mai mare cu cît protestul aici a fost într-adevăr spontan. Fiind anunțat pe Facebook pentru vineri, într-un eveniment care a strîns în cîteva ore peste 2.000 de oameni care declarau că vin, lumea, văzînd că pe străzile Bucureștiului mărsăluiesc 15.000 de oameni, n-a mai așteptapt și a ocupat Piața Unirii din Iași încă de marți.

Însă bucuria n-avea să dureze mult, pentru că lucrurile au degenerat rapid în penibil și ridicol. E greu să stai în Piață, cu toată supărarea acumulată de-a lungul timpului, și să te simți reprezentat de cîțiva indivizi beți, care țin pancarte cu mesaje greșite din punct de vedere gramatical, sau de ultrași care huiduie spre oamenii care ies la fereastră și transformă scandările cu nemulțumiri în strigăte de galerie. E greu să nu te revolți împotriva revoltei, cînd vezi cum protestatarii sînt plimbați prin Tudor și Bularga seară de seară, zeci de kilometri, ca să obosească și să le piară, treptat, cheful de orice. Și nu în ultimul rînd e greu să nu simți penibilul cînd coloana e mînată în fața Mitropoliei și îndemnată să stea în genunchi, să spună rugăciuni și să-l hulească pe Patriarh. Oricît de revoltat aș fi și eu împotriva atitudinii BOR în ultima vreme în viața publică, mi se pare că asta e o temă secundară și care, voit sau nu, distrage atenția de la adevăratele probleme. Nu, nu numărul bisericilor e problema în țara asta și nu din cauza lor au murit toți oamenii aceia nevinovați în incendiul din clubul Colectiv.
De fiecare dată cînd sînt proteste în țară reapare discuția „Piața nu are lideri, oamenii sînt liberi – avem nevoie totuși de lideri”. Sigur că un protest fără lideri sună frumos și ideal, dar adevărul e că oamenii, mai ales cînd sînt mulți, nu prea știu să se coordoneze și iese un circ. Pe de altă parte, în momentul în care apar așa-ziși lideri, cu scopul declarat de a da o coerență protestului, sînt ori infiltrați care vor să dilueze, să devieze și să obosească lumea și ideile, ori ultrași care transformă totul într-un bîlci. Tristul adevăr e că Iașului îi lipsește, cum spuneam, cultura civică, și că în astfel de momente cheie prin care trece țara sîntem ca maimuțele pe întuneric.