Cerberul din căminul C5

A fost odată un portar în C5. Nici prea înalt, nici prea scund, cu părul grizonat și privire de cîine bătrîn turbat. Nu saluta și nici nu se obosea să ne ajute cu ținutul ușii cînd era vreunul cu mîinile îngreunate de pachete primite de-acasă. Ne cerea legitimațiile după două luni de la începerea anului universitar, deși nu sîntem mai mult de 80 de băieți pe un amărît de palier și n-avem nici cele mai anoste sau greu de reținut figuri.

După o noapte în care angajatul universității nu s-a înțeles cu tinerii, referindu-se la basarabeni cum se adresează Băsescu jurnalistelor, doi studenți au strîns semnături pentru ca respectivul să fie dat afară de la paza căminului.

Pentru că, dacă într-adevăr păzea, îl păzea tot de noi, cei cazați acolo. Nu că m-ar bucura concedierea oricui nu este politician, fie gardian sau conferențiar, dar e mai plăcut sîmbătă, la patru dimineața, să te întîmpine o față zîmbitoare care te-ntreabă „Cum îți merge?” sau „Gata, te bagi la somn?” decît să îți verifice pentru a nu știu cîta oară legitimația de cămin. Face și asta parte din farmecele studenției, prietenia cu portarul care-ți ține de urît în nopțile în care n-ai somn, la preț de-o țigară și ultimele bîrfe cu studente; glumele pe care oricum le uiți a doua zi și vorbele de suflet, precum „la tăți ni-i greu”.

A mai durat vreo două săptămîni pînă ca supărăciosul să fie înlocuit, însă acum am văzut o figură nouă, tînără, care nu încurajează petrecerile gălăgioase dar rîde, în limitele bunului simț, împreună cu noi cînd n-avem somn la șase dimineața și ne uităm la clipuri pe YouTube.

Nu știu dacă cei de la Universitate l-au mutat la alt cămin sau urmează să fie paznic de noapte al corpului E. Sfătuim totuși conducerea instituției de învățămînt să-i mai dea o șansă, preferabil într-o clădire în care-s cazați studenți de la Teologie. Dacă fetele drăguțe din C5 n-au reușit să-i aducă măcar un zîmbet pe buze, și pentru că tot se apropie sărbătorile, poate niște colinde îi mai îmbunează inima rece, întinată de atîtea cîntări la chitară în bucătăria de la parterul căminului.

Ioan STOLERUî