Chitanță pe ora de curs

Nici bine nu au apărut primii ghi­­­ocei că deja fetele merg agale în fus­­te scurte, la biblio­te­că s-a făcut prea cald, colegii sînt mai veseli, nu­mai profeso­rii au rămas la fel de se­rioși.

Ad­mi­rînd soarele de după ca­drul scorojit al geamurilor din u­ni­ver­­­sitate, trei stu­denți ieșeni au ve­nit și cu so­lu­ția. Ei se sacrifică. Merg în locul tău la cursuri, ră­s­pund la seminarii, dau lucrări și la ce­­­rere se fac și remarcați din cînd în cînd, așa, în loc de reclamă. La pri­ma vedere ai zice că e doar o al­tă idee care ține loc de bur­­să pe timp de criză, dar disclaimer-ul de pe blogul celor trei îți spu­­ne clar că responsabilitatea e a ta, a stu­den­tului care încearcă să se as­­cundă într-un bar sau printre cear­­șa­furile patului din că­min.

Pre­țu­­rile sînt și ele stu­den­țești, așa cît să le ajungă celor trei vi­teji de un prînz la canti­nă. Cursul de două ore e cel mai ief­tin, cu 15 de lei ai scă­pat de mîz­gî­lit băncile sau foile îm­pru­­mutate de la colegele studioase. Cînd vine vor­ba de laboratoare, se­mi­­narii sau cur­suri de trei ore, 20 de lei e suma ca­re te lasă să umbli prin mall atunci cînd restul co­le­ge­lor sînt în am­fi­teatru.

Singurele in­for­­mații pe ca­re trebuie să le fur­ni­ze­zi celor trei reprezentanți ai pro­vi­­denței di­vi­ne sînt numele, grupa, a­nul din ca­re faci parte, denumirea cur­­su­lui­/seminarului/laboratorului, o­ra, sa­­la și numele profesorului, da­­te pe ca­­re uneori nu le cunosc nici co­le­gii tăi de grupă. Re­ac­­țiile stu­den­ți­lor sînt îm­păr­țite. Da­că unii spun că cei trei stu­denți la Con­struc­ții sau Po­­li­teh­nică sînt o va­ri­antă îm­bu­nă­tățită a handsfree-urilor, al­ții se ara­tă pe bu­nă drepta­te sceptici. Dora de la Drept le stri­­­că toa­tă afa­cerea. „Se­mi­na­ri­i­le im­­plică tes­te sap­tă­mî­nale și mă în­do­­­iesc că ar vrea ci­ne­va ca nota să îi depindă de o per­soa­nă fără nici un interes și fă­ră nici o pregătire pen­tru materia da­tă”.

Si­gur nici cei de la Litere nu vor avea încredere în franceza sau ger­­mana tinerilor, iar stu­den­ții de la De­par­ta­mentul de Limbi Cla­sice nu se vor încadra în lis­­ta de potențiali cli­enți. Tot ce do­ve­­dește această în­cer­care de a­fa­ce­re studențească es­te că simpla pre­zență la cursuri a in­trat pe lista mun­cilor sisifice, lîngă cum­pă­ra­tul pîinii, ur­ca­tul scă­rilor sau cu­ră­țenia. Cei trei ti­neri ar fa­ce bine să se lase de „meserie” pînă ce nu se trezesc pe lis­ta restanțierilor la propria facul­ta­te.

Livia MOVILESCU