Copiii, noua țintă a politicienilor?

Dublarea alocațiilor pentru copii, de la 42 de lei la 84 de lei este deocamdată o măsură în stadiu de proiect de lege, care mai are pînă să ajungă în pragul aplicării. Totuși se preconizează că va fi undeva în viitorul apropiat, în iulie. Se tot vorbește că este o măsură populistă. O fi, într-adevăr, însă trebuie să recunoaștem cu regret sau fără că este una bine gîndită. Și nu neapărat dacă o interpretăm din prisma funcționalității și a intențiilor pe care partidele politice le au. Că știm foarte bine că nu le pasă de binele populației și că totul este doar de aparență. Nu este o măsură adresată copiilor, pentru că nu îi pasă cuiva de cum se mai cresc în ziua de astăzi copii, că alocația nu acoperă nici măcar un sfert din cît are nevoie un părinte pentru creșterea lui. Însă este bine țintită pentru că atrage populația care la alegerile locale și parlamentare din 2016 va vota. Pe baza a ce? Pe baza a ceea ce au primit.

Atunci cînd se ia o astfel de decizie, partidele politice se orientează spre populația aducătoare de voturi: vîrstnicii, care sînt cel mai ușor de păcălit cu cîteva vorbe și populația tînără sau cea puțin informată. Iar pentru că în cazul de față copiii nu își pot exercita dreptul de vot, tot e bun pentru că există părinții care vor vota și pentru ei. De obicei, părinții care au mulți copii și care văd viața doar de azi pe mîine, sînt cel mai ușor de impresionat cu pomenile electorale. Ei sînt în mare parte cei care au votat pe principiul votul și găleata sau votul și kilogramul de făină. Chiar zilele trecute am asistat la o discuție pe stradă între o bunică și un tată care cărau după ei vreo patru copii: unul în brațe, unul după cap și doi mai mărișori pe propiile picioare. Iar bunica, așa cum spuneam și mai sus, face parte din unul dintre grupurile țintă ale partidelor politice care se vor la putere, spunea: „Iacă, pe ăla l-ați vrut, pe ăla l-ați votat și acuma să văd eu cu ce vă umple stomacurile. Că PSD-ul, de bine de rău, mai dădea un orez, o făină ceva, mai avea cu ce trăi. Că trebuie să avem cu ce trăi măcar pînă mîine nu, nu ca intelectualii ăștia care aleg pentru toți și apoi noi murim de foame.” Nu mai comentăm cît adevăr există sau nu în ceea ce spunea bunica, ci doar subliniem că asta e mentalitatea și că și această măsură va fi văzută la fel ca celelalte și gîndirea populației va fi ca de obicei, „îi votăm că ne-au dat bani să creștem copiii.”

Și unde sînt cei mai mulți copii și unde sînt cei mai mulți care provin din familii nevoiașe? La sate, în locuri unde informațiile ajung contorsionate și unde se reține doar o parte din adevăr. Unde cei 84 de lei pentru fiecare copil dintr-o familie cu cinci copii de exemplu, va asigura traiul familiei pe o lună, chiar dacă vor avea în continuare datorii pe caiet la magazinul din sat. Măcar vor avea cum să le achite, în rate mai mici.