De la brutărie, la primărie

Se apropie alegerile. Am trecut de la discuții despre ouă roșii, liniș­te spirituală și reuniunile cu fami­lia, la cele privind traseismul, campa­niile agresive și „pomana electo­rală”. Și chiar dacă Bucureștiul e la sute de kilometri depărtare, nu poa­te să nu ne mire deciziile partidelor politice în ceea ce privește candidații sprijiniți sau propuși pen­tru alegerile generale.

Dacă despre pseudo-vedetele Sânziana Buru­iană și Irinel Columbeanu putem să strîmbăm din nas amuzați, pentru că nu e prima oară cînd așa-zi­se­le personalități mondene vor să-și valorifice popularitatea închi­pu­i­tă, sînt și exemple care ar trebui să ne dea, ca alegători de pretutideni, de gîndit. PDL-ul, spre exemplu, îl sprijină pe Silviu Prigoană, cunos­cut în special prin faptul că deține o firmă importantă de vidanjare în capitală. Și, desigur, prin pre­zen­țe­le de la emisiunile cu format tabloid de la televizor.

Și cum înțelegem nevoia dispe­rată a PDL-ului de capital de ima­gi­ne, trebuie să punem la îndoială judecată mai-marilor din partid. Sînt atît de disperați încît de dragul fon­durilor din interiorul partidului (es­te un fapt cunoscut că Prigoană este un flux de investiții constant) și a unei imagini teribil de șifonate să promoveze la primăria Bu­cu­reș­tiului un om lipsit de orice valoare politică?

Însă nu sînt singurii. Și UNPR-ul, după ce au declarat că s-au le­pă­dat de alianța cu PDL-ul ca de satana, îl propun pe Anghel Ior­dă­nescu. Cu tot respectul pentru ceea ce a făcut Iordănescu pentru fotba­lul din România, perioada pe care a petrecut-o ca senator poate fi de­nu­mită, pe scurt, „stat la căl­du­ri­că”. Nu e nici pe departe omul care să reprezinte capitala unei țări care, ori­cît ne-am alinta, este una care are un potențial fantastic. La toate vizi­tele unor personalități importante în țară, alături de delegația din partea președinției, va sta și primarul Bucu­reștiului. Ar trebui să ne intereseze pe toți cine este omul care con­tro­lea­ză primul oraș al țării.

Desigur, mai sînt și alții care poa­te chiar ar merita un vot. Măcar ei, independenți sau nu, s-au re­ma­r­cat în politică și nu în ciupeli, scan­daluri și comportamente aberante. Nu am vrea ca ceea ce consideră majoritatea vedetă să voteze, tot ma­joritatea, primar. În nici un oraș.

Cătălin HOPULELE