Dictatorii, noii eroi

Vineri, 25 noiembrie 2016, Fidel Castro, fostul lider dictator al Cubei, a murit la vîrsta de 90 de ani. Deși analiștii sînt de părere că politicile lui Castro nu mai erau oricum valabile de ani de zile, mulți văd evenimentul ca un nou în­ce­put pentru țara insulară din Caraibe. La aflarea veștii, cetățenii ame­ri­cani de origine cubaneză au ieșit pe străzi pentru a sărbători moartea celui care ajunsese să fie numit „el monstruo”. De cealaltă parte, alții îl plîng, considerîndu-l un adevărat revoluționar și un brav luptător împotriva capitalismului, un lider căruia nu i-a fost frică să pună piciorul în prag în relația cu Statele Unite ale Americii. „Îmi repugnă capitalismul. Este murdar, scîrbos și alienant, pentru că provoacă război, ipocrizie și competiție”, spunea Castro. Chiar și Justin Trudeau, prim-ministrul Canadei, l-a lăudat, numindu-l „un lider remarcabil”, declarație care a atras imediat critică internațională, acesta fiind acuzat că încearcă să minimalizeze abuzurile la care a recurs Castro pentru a-și suprima adversarii.

Este interesantă fascinația oamenilor pentru dictatori, fenomen întîlnit mai ales la naționaliștii extremiști, un cazan în care se combină în mod periculos filtrarea selectivă a informațiilor cu gîndirea conspiraționistă. Personaje odioase precum Fidel Castro, Che Guevara sau Vladimir Putin sînt văzute de mulți ca fiind ori bravi revoluționari, ori lideri neînfricați care își apără poporul de „imperialismul american”, de „hoardele de invadatori musulmani”, de George Soros, de [introdu aici conspirația momentului]. Fenomenul nu e nou sau surprinzător, însă în ultima vreme a început să ia amploare, urmare în parte și a internetului și a accesului liber la informație, adevărată sau falsă; de cele mai multe ori falsă, așa cum deja o demonstrează analize post-elec­to­rale în SUA, care arată că în perioada alegerilor știrile false deveniseră mai virale decît cele adevărate.

Și cel mai ușor e să filtrezi selectiv informațiile, să le accepți doar pe cele care-ți convin, cînd ești un om puțin informat, nu prea citești presă – presă de calitate, cel puțin -, dar îți sună bine un Putin spunînd „Rusia nu are nevoie de minorități, minoritățile au nevoie de Rusia, așa că nu le vom acorda privilegii și nu ne vom schimba legile pentru ele, oricît de tare ar striga «discriminare!»”. Nu contează că e un dictator care cîștigă alegerile cu 140% din voturi într-o țară în care se prăbușesc blocuri și oamenii de rînd trăiesc în sărăcie, care nu dă doi bani pe drepturile omului, care atacă țări vecine ca hobby și își asasinează criticii, în ochii fanilor prost informați, dar dîrji în convingerile lor, e un om de stat care își apără neamul de invadatorii străini.