Epopeea cărăușilor de copile

Maria a îngrozit mapamondul. Nu pentru că a afișat în fața apa­ra­tu­lui de fotografiat o reținere sălbatică pornită din ochii sma­ral­dii și speriați, ci pentru că fetița de patru ani pare a fi una dintre victi­mele traficului de carne vie. Săp­tă­mîna trecută, poliția elenă a găsit în­tr-o tabără de țigani români din Far­sala o copilă blondă, de o fru­mu­sețe nordică inocentă, departe de a fi rudă cu cei care-și ziceau pînă atunci părinții ei. „O iubim și ne iubește, chiar dacă nu este fiica noastră” spunea familia atunci, motiv pentru care autoritățile s-au sesizat și au anunțat imediat BBC-ul să ajute la găsirea adevăratelor sale rădăcini. Derularea anchetei inițiate de greci a ridicat semne de întrebare din prima zi, cînd ADN-ul Mariei a demonstrat că nici bărbatul de 39 de ani și nici femeia de 40 de ani care au adăpostit-o în baraca lor nu-i sînt rude. Ei susțin, însă, prin avocatul lor, că fetița le-a fost încredințată de mama sa bio­lo­gică pentru că nu avea mij­loa­cele prin care să se ocupe de creșterea și educare ei, ori la sînul lor avea să-și croiască un alt viitor. Un viitor cu mîini tocite și în­ne­grite de mizeria în care copila-și căuta hrana sau îmbrăcămintea de pe ea. Un viitor răvășit precum co­si­țele ei firave și încolotăcite în dorul lelii de cea care pînă mai ieri îi era mamă. Un viitor ratat, pen­tru că, pînă acum cel puțin, nu-și cunoaște trecutul.

Recunosc, Maria m-a im­pre­sionat. Mi-a amorțit simțurile și pentru un minut m-a făcut să mă gîndesc că povestea lui Mowgli poate oricînd să se nască printre noi, cu deosebirea că țiganii și-au însușit fetița, iar lupii au găsit băiețelul pierdut, smiorcăindu-se în zadar. Undeva, în România, o familie și-a abandonat fetița unor stră­ini cel puțin dubioși, dacă nu periculoși, sau o copilă a fost ră­pită și trecută granița în mod fra­udulos. Oricum ar fi, cazul Mariei scoa­te la suprafață probleme mari ale societății românești. Aban­do­nul copiilor, în instituții spe­ciali­zate, pe scările blocurilor sau la u­și­le oamenilor cu suflet, traficul de carne vie pe care niște conaționali de-ai noștri îl practică cu mare drag pentru buzunare doldora, lanțuri groase, sau vile cu turnuri peste turnuri, și trecerea ilegală a fron­tierei, cu care deja ne-am obiș­nuit în ultimul timp. Chiar ieri-alaltăieri siteurile de știri fierbeau din cauza unei căldărărițe care a fost prinsă la Vama Russe cu un țînc tuciuriu sub fustele sale.

De data aceasta era copilul său, însă țiganca voia să se întoarcă la cerșit mai repede iar pentru actele puradelului trebuia să aștepte în­că o lună, așa că s-a gîndit să fen­te­ze poliția de frontieră cu niște poale lungi, mai umflate decît de obicei. Și mai dăunăzi ne plîn­geam că ni­me­ni nu încape de noi în Spațiul Schengen.