Fum și fumuri

Pătimași cum sîntem, nu puteam lăsa ceva aparent simplu și firesc precum legea anti-fumat, lege care există în tot restul Europei, în diferite forme, mai stricte sau mai puțin stricte, să treacă pe lîngă noi fără să încingă spirite, să stîrnească nervi, orgolii, critici și supărări. E amuzant să observi cum se formează tabere care se antipatizează una pe cealaltă, cum o chestie de genul ăsta divizează lumea mai ceva decît o fac alegerile din Statele Unite cu populația de acolo, în timp ce subiecte serioase trec aproape neobservate.

Gabriela Firea, un munte de ipocrizie și nesimțire publică și unul dintre cele mai toxice personaje din spațiul public românesc, este printre preferații pentru candidatura la Primăria Bucureștiului, în Istanbul au loc atentate cu bombă, Donald Trump e încă preferatul Partidului Republican în cursa pentru prezidențialele de anul acesta al Statelor Unite, un personaj atît de nociv încît Economist Intelligence Unit (n.r.: firmă de analiză geopolitică globală) l-a pus pe locul al șaselea într-un top al celor mai mari amenințări la adresa planetei, dar internetul e plin de păreri inflamate despre legea anti-fumat.

Ca două tabere de microbiști ce au impresia că echipa lor e singura care contează și care nu ratează nici o ocazie să se păruiască, fumătorii îi acuză pe nefumători de discriminare și îi invită să umple acum barurile, cafenelele și cluburile, să acopere golul lăsat de ei, cei care nu vor mai ieși în oraș, în timp ce nefumătorii îi acuză pe fumători că ar fi necivilizați, în urmă, și îi invită să se adapteze vremurilor.

Amuzanți și naivi sînt și cei care cred cu adevărat că legea va avea ca efect și reducerea numărului de fumători din țară. Celebrul „War on drugs” (război împotriva drogurilor) din State ne-a arătat că obiceiurile nocive nu se combat interzicîndu-le, ci mai degrabă prin educație. Într-adevăr, România are un procent foarte mare de fumători la nivel european, dar și probleme sociale mai grave și mai nesănătoase, precum incultură politică și democratică și neparticiparea la vot, iar toate acestea se rezolvă, cum spuneam și ai devreme, prin educație.

De educație precară dau dovadă și ai noștri politicieni, pentru că nu trebuie să fii vreun expert să știi că orice lege trebuie scrisă și adaptată contextului local. Să nu-i ostracizăm, deci, pe fumători, doar pentru că avem vicii diferite. Să le mai lăsăm și lor o cafenea, un bar, un club, o cîrciumă în oraș în care să fumeze în voie, să nu ne supărăm, să rămînem prieteni și împreună să încercăm să trăim mai sănătos și mai inteligent.