Niște eroi

Va veni vremea cînd, lîngă por­tr­e­tul lui Mihai Viteazu, al lui Cuza sau al oricărui om care a făcut ceva pentru ța­ra asta, va sta și chipul agentului Cris­tian Florea, din Jimbolia. De­s­i­gur, vă veți întreba de ce polițistul Flo­rea, angajat al unui minister care mi­mează descotorosirea de bube și de tur­nători, poate trece fără discuții în ca­tegoria eroilor naționali. A a­pă­rut la te­levizor. A apărut prin ziare zîm­bind fru­mos, l-au felicitat superiorii și, cel mai probabil, la anul va fi propus pentru pro­movare. Săptămîna trecu­tă, Cris­ti­an Flo­rea a refuzat o șpă­gu­ță de 200 de e­uro.

Titlurile, ușor ironice sau poate chiar apreciative, începeau cam așa: „Șocant! Un polițist a re­fu­zat o șpagă” sau „Gest incredibil la Jim­bo­lia!”. „Pen­tru a împiedica întocmirea unui dosar penal, un conducător auto a încercat să-i ofere lui Cristian Florea o sumă de bani, dar omul legii și-a a­nun­țat șefii de propunerea indecen­tă”, s­cria un ziar național despre is­pra­va a­gen­tului de poliție. Ei, da! Du­pă ani la rînd în care imaginea mi­nis­terului era „pătată” de angajații care luau mită du­pă mită, cu portbagajul, cu sacoșica sau doar cu „pliculețul”, s-a simțit ne­vo­­ia exemplelor. Așa a de­venit norma­litatea știre în ziare. Așa am ajuns să ri­dicăm refuzul șpă­gii la rangul de virtu­te, de gest de mare în­drăzneală.

Oamenii despre alții ca ei

Anul trecut, prin luna mai, la do­uă zi­le după ce a stat neclintit în fața unor hîrtii cu valoare de 1.200 de lei, po­li­țis­tul Mihăilă, din Călărași, era a­van­sat în grad, deși mai avea vreo cî­țiva ani pî­nă la următoarea etapă. Isteria șe­fi­lor nu putea fi măsurată: co­municate, con­ferințe, adunări ex­cep­ț­ionale. Toate de­dicate eroului Mi­hăilă, care a avut pu­terea, în fața unui teanc de bani, să sp­ună că el nu ia ni­mic, că e corect, că așa se face. Conștiința și buna credință l-au făcut e­xemplu printre colegi. În sub­solul ar­ticolului care-l felicita pe a­gentul din Călărași, oamenii simpli, ca­re ju­decă așa cum pot o situație atît de co­mi­că, și-au spus părerea. „Într-o țară în care toți care au ocazia să ia șpa­gă iau, să nu iei este o dovadă de excelență. Așa că trebuia premiat”, a scris Hermes. „Și pentru că și-a făcut da­to­ria (nici măcar nu a făcut-o ca alții, ris­cîn­du-și viața), trebuie să fie înaintat în grad înainte de termen? Absurd. Pre­­miem normalitatea, iar excelența o a­run­căm la gunoi”, a spus Sonatu’. Pu­tem fi de partea oricui, însă orice părere ți-ai exprima, se înalță, re­to­ric, întreba­rea: Cui mai dăm noi șpagă?

Generosul jandarm Aurel Trăistaru

Pe Aurel Trăistaru, jandarmul din Tîrgiu Jiu, îl cunoașteți prea bine. Pe la începutul anului, mai că l-au pu­pat șefii în fața instituției pentru că, dintr-o corectitudine rară pe la noi, a înapoiat o bor­setă pe care o găsise într-o parcare, cu vreo 50.000 de euro și un teanc de acte. „Este un gest onorabil. Sub­ofi­țe­rul a dat dovadă de o conduită morală ireproșabilă, de spi­rit civic, lucru care nu poate fi privit decît cu apreciere de către conducerea instituției”, spunea atunci șeful lui. Urmarea e previzibilă: jandarmul Aurel, care în cele mai dul­ci vise se ve­dea dînd interviuri pentru toa­tă pre­sa, avea în cele din urmă drep­tul de a po­vesti cum a devenit erou în toată România: „Am fost crescut cu credință în Dumnezeu și cred că da, ce am făcut a avut un impact destul de mare”. Pentru lumea din care vin, toți sînt niște eroi.

Ionela SĂVESCU