Bufnițe în loc de suflet
Localul Troian 26 octombrie 2017 Niciun comentariu la Bufnițe în loc de suflet 19În incinta Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, la numărul 4, n-ai să găsești cărți, așa cum te-ai fi așteptat. Adică ai să găsești și cărți, dar nu care se dau acasă, cu împrumut, ci care se pot studia doar „la sală”, în timp ce bei o cafea, un ceai cînd ronțăi un fursec, asemeni unui șoricel, într-un colț. Tot amalgamul boem ai să-l găsești în Sage Cafe, cafeneaua în care studenții, elevii și profesorii se retrag, în pauzele de scris sau citit, din bibliotecă.
N-are cum să nu-ți placă în Sage. Mereu ai să găsești oameni citind, oameni căutînd cărți în rafturile mici ticsite cu proză, poezie sau povești istorice, oameni răsfoind ziarele pe care le „fură” din suportul mic de la intrare sau studenți și profesori lucrînd împreună și șușotind secretuoși. Scaunele și măsuțele în culori bej-verzui pastelate sînt dichisite și, dacă te uiți cu atenție la tot ce poți găsi pe măsuțe sau pereți, ai să realizezi că toată cafeneaua pare un soi de cuib de bufnițe. Desene, mici statui, bufnițe împletite sau jucării – fiecare și-a găsit locul cît mai confortabil și au construit împreună personalitatea întreagă a locului.
Pe lîngă decorul care te face să crezi că ești în locul desfășurării unui cenaclu de tradiție, Sage te lasă, după ce cotrobăi prin meniul confecționat manual, mut de uimire. N-ai să știi ce sortiment de ceai să-ți alegi dintre zecile de pagini în care sînt prezentate toate aromele și nici ce cafea sau ciocolată vrei să încerci. Prețurile studențești n-o să te facă să simți lipsa banilor din portofel mai apoi și ospitalitatea personalului, care-o să te trateze ca pe un prieten care-a venit, pur și simplu, în vizită, n-o să te lase să te simți ca un client al unei cafenele banale.
Dacă n-ai drum spre bibliotecă, e musai să-ți faci în zilele ce urmează. Împrumută repede un maldăr de cărți și dă fuga-n cafenea – bufnițele și ceaiul fierbinte o să te aștepte cuminți, pianul o s-aștepte să exersezi și lumina senină din geamurile mari o să te îmbrace tot în soare – pînă n-o să mai vrei să pleci și o să te transformi într-un student care-o să spună tuturor – „gata, de astăzi m-am mutat în bibliotecă”. Nimeni n-o să știe de ce.
Adaugă un comentariu