Casa cu suflet verde

Cînd am ajuns prima dată în „Retro Cafe” se numea „Kiddo” și camera care-mi plăcea cel mai mult era plină de fum de țigară. Nici nu eram studentă, dar știu c-abia aș­tep­tam să ajung în Iași, să pot să merg să beau cafea dimineața, ceai după-amiaza și vin seara în locul ăla ca­re, în mintea mea, semăna leit cu o cameră autentică în care, pe vremuri, se-ntîlneau scriitori timizi, care-și citeau textele unii altora.

Acum casa care s-a ascuns în iederă, de pe Lascăr Catargi 50, nu numai că și-a schimbat numele și s-a adaptat legii, care nu mai lasă poeții boemi să fumeze-n interior, dar parcă s-a mai și luminat și în­suflețit. Cum intri, deasupra tocului ușii care dă-n camera pictată într-un fel de roz închis, scrie cu li­tere albe, înclinate frumos spre dreapta, „cărțile sînt felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii”. Ci­tatul e prins între două aripi largi deschise și, dacă treci prin ele, a­jungi într-o cameră pe ai cărei pe­reți stau prinse tablouri din Iașul vechi, alături de cărți înșirate pe lîngă sobă și de jocuri îngrămădite greluț pe cele două rafturi din dreap­ta ușii. Din camera roz dai în cea din spate, în care, în gene­ral, prinzi doar petreceri private sau, dacă ai noroc, fugi și te-așezi pre un scăunel împletit de pe care poți să asculți pe cineva care are curaj să fure chitara din colț și să-n­cea­pă să exerseze.

N-am cum să nu vă spun despre camera preferată, pe care, ce-i drept, o iubesc mai mult fără fum. În camera dată cu var verde închis, pe care o găsești după ce deschizi ușa și te îndrepți către stînga, ai cîteva măsuțe și scaune din lemn, așezate aparent la întîmplare. Ai polițe pline de cărți de poezie și la fiecare colțișor sau bucată liberă de perete și-au găsit loc sfaturi sau versuri din poezii, pictate-n vop­sea albă. Într-un colț ai o mașină de scris, iar în altul un balansoar pe care dacă te-așezi, te simți exact ca o bătrînică pensionară îndrăgos­ti­tă de viață. Poți să te prefaci că lu­mea de-afară nu există, să te uiți pe geamul care dă în grădină, să te bucuri de lumina difuză – toate în timp ce bei o ciocolată caldă aro­mată, un ceai sau o bere – care nu costă mai mult de zece lei și care n-o să te sărăcească mai tare decît, student fiind, ești deja.

Crede-mă pe cuvînt, caută ca­sa cu iederă care are-o bicicletă pe trotuarul de la intrare, spriji­ni­tă de perete și intră în camera din stînga. Dacă te așezi lîngă fe­reas­tră, ai să vezi, cu siguranță, scris pe perete: „To do list: 1. learn how to fly; 2. fly away”. Doar că tu n-o să vrei să mai zbori departe de-acolo.