Un nou loc de întîlnire, aceeași esență

Pitit la capătul unor scări care parcă te coboară undeva în miezul pămîntului, noul Acaju, care și-a redeschis ușile în decembrie într-un loc nou, te întîmpină, chiar de la intrarea în clădire, cu un nor alb, pufos, în spatele căruia este scris caligrafic, deasupra ușii: „Esența Acaju stă în oameni”. Amplasat undeva lîngă Râpa Galbenă, în aproapierea căminului Akademos, localul și-a păstrat vechea atmosferă dominată de muzica armonioasă, cu acorduri leneșe care par să facă timpul să stea în loc. Au păstrat mesele și scaunele cu tapițerii colorate pe care le-au așezat aerisit pe două etaje.

Pe pereți se scurg ilustrațiile care reușesc să schițeze într-un mod jucăuș cești de cafea, cărți și persoane lunguiețe care se întind după băuturile de la bar. Lumina gălbuie a becurilor se îmbină armonios cu pereții vopsiți într-un galben vibrant și un turcoaz care-ți ia ochii. Ici-colo sînt așezate rafturi înguste de unde cititorul care-a uitat să-și aducă o carte cu el poate să aleagă un titlu pe care să-l citească sorbind o cafea, un vin sau un cocktail, depinzînd de preferințe și poate de momentul zilei. Oricum ar fi, meniul cuprinde băuturi din toate categoriile la prețuri rezonabile, căci, de exemplu, un cocktail nu depășește prețul de 17 lei, iar o cafea, fie ea simplă sau cu cremă de lapte, nu trece de pragul de zece lei. Pentru cei care ies în oraș însă cu dorința de a consuma alcool toată noaptea, Acaju are o soluție simplă, respectiv un întreg borcan de vreo jumătate de litru plin cu Mojito, Cuba Libre sau Long Island, pe care poți să-l împarți cu alții sau să-l păstrezi doar pentru tine.

În serile de miercuri însă, fiecare dintre barmani pregătește cu măiestrie un amestec propriu care se vinde, cel mai adesea, în porții limitate. Pălinca, afinata sau vișinata sînt variantele pe care orice tradiționalist le poate alege cînd vrea să dea un shot cu prietenii, dar nu are chef nici de vodcă, nici de Jägermeister sau de Tatratea.

Dimineața, Acaju e un loc liniștit prin care se aud cînd și cînd pașii chelnerilor care merg de la un client la altul, întrebînd parcă în șoaptă, pentru a nu-i deranja pe cei din jur, ce doresc cei de la masă, dar seara, lucrurile se schimbă și zgomotul acaparează în întregime localul. Nu-i nicio masă la care să fie ocupat un singur scaun, iar de multe ori rîsetele și conversațiile purtate la volum maxim acoperă muzică ce rămîne doar zgomotul de fundal al unei seri petrecute cu prietenii.