Abba a renăscut printre geci de piele și flori de cîmp

Aflat la cea de-a IX-a ediţie „Iaşi Guitar Festival” a reunit pentru două zile toţi cîntăreţii şi iubitorii intrumentelor cu corzi din toată ţara. Adunaţi în Iași, aceştia s-au putut bucura în prima seară de un recital de chitară clasică susţinut de către maestrul Maxim Belciug, iar printre workshopuri şi ateliere de creaţie, cei mai curajoşi s-au întrecut în acorduri puternice,într-un concurs dedicat chitarelor electrice. A doua zi de festival, Orchestra de Jazz și Muzică Ușoară „FICS” a Universității de Arte „George Enescu” Iași a susţinut un concert de tribut formaţiei Abba stîrnind nostalgii şi emoţie printre generaţiile care au apucat perioada anilor `80.

„Sînteţi nişte omuleţi tare simpatici. Eu în locul vostru plecam de mult, dar iubesc ce fac la nebu­ni­e.Voi ce scuză aveţi?”, aşa a înce­put concertul maestrul Maxim Belciug amuzînd întreaga sală, fu­rîndu-le din prima simpatia prin complimente şi umor. Cu o înfăţi­şare boemă, acesta îşi aşază cu grijă chitara, iar cu ochii închişi ne oferă o introducere a ceea ce urmează să se întîmple în această seară de sîm­bătă. Cînd începe să cînte, scînteia din ochii căprui parcă încearcă să dea viaţă fiecărei note de pe portativ, iar cu fiecare coardă alintată de mîna lui, muşchii feţei i se mişcă în tandem cu ceea ce cîntă făcîndu-te să crezi că poate la un moment dat no­tele chiar o vor zbughi de pe hîrtia albă şi se vor aşeza cuminţi lîn­gă tine ascultîndu-l pe maestru.

Ne cufundăm parcă în sincron perfect în scaunele negre, iar la îndemnul artistului ne lăsăm purtaţi printre ritmurile flamenco din Spa­nia, romantismul jazz-ului parizi­an, barocul regăsit în piesele ru­seşti şi apoi traseul recitalului său în­chide armonios cercul, întorcîn­du-ne înapoi în ritmuri de folk româ­nesc cîntate cu atîta patos de către maestru. Cînd vorbeşte cu noi, în­tre piese, acesta nu îşi neglijează ni­ciodată „partenera de scenă”, iar du­pă ce o şterge cu grijă, o ţine strîns în mînă ca nu cumva să o ia la goa­nă prin mulţime şi el „să rămînă sin­gur”.
Prin alte culturi ne-au purtat şi artiştii din dechidere. Dan Alexandru Arhire, Eugen Toboș, Răzvan Lupu și Alexandru Ciobanu au cîntat în perche, cîte doi şi ne-au arătat cum sună şi în varianta lor un flamenco spaniol, iar după adagio şi tango, melodia „Isn`t she lovely” cîntată de către Dan Arhire şi Eu­gen Toboş nu a sunat niciodată mai frumos fără vocea lui Stevie Wonder pe fundal.

În a doua zi a festivalului „Iaşi Guitar Festival”, vedetele au fost chitarele electrice şi melodiile puter­nice care au răsunat în Sala Gau­deamus a Casei de Cultură într-o competiţie care a adunat nouă dintre cei mai iscusiţi maeştri ai acestor instrumente. Veniţi din toate colţurile ţării, tinerii „s-au bătut” în acorduri şi game diferite, fiecare dorind să impresioneze membrii ju­riului prin melodii dificile sau miş­cări complexe de mînuire a corzi­lor.

Stop cadru pe anii ‘80

Cel care a reuşit să impresio­neze cu adevărat a fost Vlad Prisecariu, „un băiat de bun simţ” care a obţinut punctajul maxim de la toţi juraţii. Brunet, înalt, îmbrăcat cu o cămăşuţă în carouri şi pulover roşu acesta a reuşit să cîştige prin carisma şi melodia grea pe care a interpretat-o într-un solo „impecabil”.
În încheierea festivalului, Orches­tra de Jazz și Muzică Ușoară a Uni­versității Naționale de Arte „Ge­or­ge Enes­cu” Iași „FICS Jazz & Pop Orchestra”, coordonată de către lect. univ. dr. Dan Spînu a trezit în a­dul­ţii din sală nostalgia disco a anilor `80. „Să vedem cine recu­noaş­te pie­sa e cel mai tare”, i-a pro­vocat aces­ta pe spectatori, iar după pri­me­le versuri două mame deja ridicau mîi­nile sus, chicotind mîndre că şi-au dat seama din prima că este vorba despre melodia „Dancing Queen”. Seara a fost dedicată în întregime trupei Abba, iar me­lodiile care i-au consacrat au fost fredona­te de către toţi părinţii şi bu­nicii din sală.

Pe scenă, instumentiştii şi voca­liştii se schimbă la fiecare piesă, iar în mijlocul sălii, pe scări, trei fetiţe îmbrăcate ca nişte păpuşi imitau mişcările fetelor de pe scenă. Tre­cînd cu mîinile prin păr, pocnind din degete şi fîţîindu-se cu rochi­ţe­le dintr-o parte în alta, acestea cîntau stîlcit la un microfon fals versurile piesei „Money, Money” şi se amuzau copios cînd mama uneia dintre ele le atrăgea mereu atenţia să stea cuminţi pe scaune.
Un mic cavaler, îmbrăcat într-un tricou cu Tom şi Jerry, stă sfios lîngă scenă cu trei bucheţele de flo­ri în mînă şi se tot uită la mama lui ca să îi facă semn cînd să urce pe scenă. După ce primeşte semnalul acesta urcă grijuliu şi întinde florile celor trei vocaliste, însă cînd să îl ofere şi pe al treilea acesta scoate două flori din el şi le oferă şi celor două fete de la vioară făcînd sala să ofteze amuzată şi să aplaude zgomotos pentru gestul său. „O să în­cheiem şi noi exact cum s-a des­păr­ţit şi formaţia ABBA, în glorie”, spu­ne profesorul, iar melodia „Ma­ma Mia” ne poartă nostalgic prin de­cada optzecistă a globurilor dis­co, a pantalonilor evazaţi şi a ben­tiţelor strălucitoare.