Antonia, salvată de toboșar

Învăluiți în fumul care nu contenește să apară, oamenii dansează cuminte, mișcîndu-se de pe un picior pe altul. E vineri, 12 octombrie, iar în „Fratelli” Iași e anunțat concertul Antoniei, concert pentru care publicul se arată entuziast, curioși fiind să vadă dacă artista e la fel de frumoasă și în realitate. Cele aproape trei ore de întîrziere ale cîntăreței nu fac decît să-i determine pe oamenii care o așteaptă să fie și mai nerăbdători, tresărind la fiecare oprire bruscă a unei melodii, în speranța că în sfîrșit va începe și concertul.

Toboșarul lovește cu putere instrumentele și dă din cap în ritmul pe care singur și-l ordonă în timp ce în partea stîngă a scenei, patru dansatori îmbrăcați cu pantaloni negri și tricouri negre așteaptă să urce pe scenă. Unul dintre ei zîmbește larg și se mișcă condus de melodia pe care toboșarul o dictează. Printre spectatorii din primul rînd, Antonia își face apariția, urcînd pe scenă chiar de lîngă ei. Sare dintr-o parte în alta, ducîndu-și micorfonul la gură pentru a cînta versuri neinteligibile din cauza tobelor care se aud mult prea strident pe fundal.

Se oprește din cînd în cînd, își ascultă singură melodiile care continuă să ruleze și face expresii și gesturi de uimire totală, părînd surprinsă de ceea ce cîntase la un moment dat. În stînga și în dreapta ei, dansatorii fac mișcări în sincron, iar transpirația începe să le curgă șiroaie de pe față. În rîndurile din față, fetele țipă și nu-și lasă nicio clipă telefoanele din mînă, în speranța că Antonia se va opri și în cadrul lor. Bărbații fluieră admirativ și filmează fără oprire șușotind între ei, recunoscîndu-și unul celuilalt că nu se așteptau ca artista să arate atît de bine și în realitate.

Nimeni nu pare a fi interesat cu adevărat de melodiile Antoniei, uneori uitînd că este pe scenă pentru a cînta. Voci solidare se mai aud din cînd în cînd, în momentele în care refrenul răsună din boxele împrăștiate prin local. Artista se oprește în fața fiecărui telefon, îngenunchează lîngă cei din rîndurile din față și zîmbește sau se strîmbă la pozele lor, apoi se ridică dintr-odată și-ncepe să danseze și ea alături de băieții care nu se opresc nicio secundă. La finalul primei melodii, cei doi dansatori se apropie de tobele înalte puse strategic pe scenă și încep să le lovească frenetic, urmînd și Antonia să facă același lucru, în timp ce-și scutură părul dintr-o parte în alta.

Să fie dans

„A mia, mia oară minți, minți/ A mia, mia oară îmi ies din minți”, sînt versurile care umplu acum întreg localul, iar publicul o ia razna, țipînd și începînd să se unduiască pe ritmurile melodiei care pare a fi singura pe care o cunosc. Artista îi dojenește pe bărbații din scenă în timp ce cîntă, făcîndu-le semn cu degetul arătător, ca o iubită dezamăgită. Atunci cînd un aparat de fotografiat este îndreptat spre ea, Antonia face stop cadru și pozează cu zîmbetul pe buze. La sfîrșitul pieselor se-ndreaptă țopăind spre toboșar și-i spune, așa cum se face și la nunți, „Maestre, una de dragoste n-ai?”, iar atunci cînd acesta începe să bată alene ritmul piesei „Marabou”, artista rîde și spune „Băi, cred că pe asta o știu”.

Se unduiește pe scenă, iar pe bărbații care stau cu spatele la ea îi atinge ușor pe spate, sfătuindu-i să se întoarcă. Bluza transparentă îi lasă la vedere partea de sus a corpului, iar pantalonii decupați permite spectatorilor curioși să vadă puțin mai mult decît ar trebui. Între melodii, sau chiar peste ele, Antonia mai vorbește cu dansatorii, îi salută politicos atunci cînd intră pe scenă și rîde la cîteva dintre mișcările lor.

Fetele din mulțime încearcă să imite mișcările artistei însă de cele mai multe ori eșuează și aleg să se așeze din nou pe canapelele turcoaz, sau să se sprijine de bar, uitîndu-se rușinate la barmanii care le-au urmărit. Un grup de studente rîde pe înfundate și-și spun reciproc că mai bine n-ar fi dat banii pe concert, iar în momentul în care se încheie și ultima melodie, fetele pleacă grăbite, chicotind pe seama greșelii pe care au făcut-o.