Așteptăm Vița de Vie – Sarmalele s-au răcit de tot

Sarmalele reci au venit în Iași „la Bază” și au plecat fierbinți. Muzica tare a adunat 70 de fani care au plecat acasă la răsărit. Cînd Zolly a strigat că e maniac, fanii se uitau la cer și ridicau mîinile la cer cu berea și țigara. După show, mucurile de țigară și sticlele goale erau în fiecare colț și doar din Tavernă se mai auzea muzică. Cheflii au mers acasă pe rînd, fiecare pe cît mai multe cărări, rezemați de prietenele care merg greoi pe tocuri. Pînă data viitoare, solistul le-a urat fanilor: „Să beți bine!”

„Sper că ați învățat! Nici un concert normal nu începe la ora 20, chiar dacă pe afiș așa scrie”, a spus rîzînd imediat ce a luat microfonul în mînă Zoltan Andras, solistul trupei Sarmalele Reci. Era ora 22.

Vineri, 16 aprilie, la Bază, trupa a cîntat pentru fanii ieșeni, care nu au ajuns pînă la finalul reprezentației. La ora înscrisă pe afiș în local erau 20 de tineri cu tot cu personalul angajat și prietenii patronului. Taxa de intrare era 25 de lei, „dă-i măi încolo că e scump pentru niște sarmale”, trecătorii rîd sacadat pînă ies din tunelul care duce „la cubul” de pe Ștefan cel Mare.

După barul lung stropit cu o mulțime de băuturi stau doar cei doi băieți care par să știe să fredoneze orice se aude în surdină din boxele de pe pereți. Nici un client nu este servit fără să curgă o picătură din pahar pentru că „e prea tare piesa asta”, spune unul dintre clienți, agitîndu-și ritmic trupul ca toți dinaintea lui. O rockerița îmbrăcată în negru din cap pînă în picioare cere un shot flambat pe care îl scapă în fața barului din care sar flăcări. „Ce drăguț!”. „Nu călca mă în foc!”. Atrage atenția celor din jurul ei, iar reacțiile sînt diferite. Oamenii veniți la spectacol dansează încontinuu și, statistic, una din două mîini are o sticlă de bere strînsă puternic pînă să înceapă Zolly să le explice că e maniac.

Toată lumea se agită, sare, urlă, fluieră și bea ce mai are în pahar de cînd formația a urcat pe scenă. Această „lume” este formată din 70 persoane și toți cei prezenți stau înghesuiți lîngă formația care era îngrămădită între trei pereți și un zid de fani energici. Nimeni nu băgă de seamă cînd este călcat în picioare de trei ori pe oră, iar sticlele de bere au fost încet-încet înlocuite de tărie.

Telefonul sună doar pentru sărbătorită

Pauza, pentru că reprezentația s-a ținut în două reprize, este cea mai interesantă parte din toată seara pentru mulți dintre cei veniți pentru că a fost anunțată de Zolly cu „shot-uri moca”. Cînd se aude că băutura e mai ieftină decît de obicei și-a îmbrățișat tovarășul cu care a ieșit „la agățat”. „Hai să bem! Cîte luăm?”, la care celălalt răspunde scurt, „Pînă cădem!”, și pleacă spre izvorul de la bar. În boxe bunica bate toba, iar barmanii nu reușesc să toarne în pahare pe cît de repede vor băutorii prezenți. O gașca ieșită în oraș la onomastică „ca fetele” cîntă „La mulți ani!” pe ritmurile celor de la Zdop și Zdub, iar cînd vine „Mărioara de la Gorj” țipă pentru sărbătorita lor care se numește la fel și care „le face cinste cu băutura oferită din partea casei”, rîde bateristul de la Sarmalele Reci.

Invitații patronului care s-a înveselit în jumătate de oră cinstesc cu băuturi scumpe, în timp ce el sare entuziasmat cînd începe o piesă nouă și exclama cu ochii spre tavan: „Măă… De cînd n-am auzit-o pă asta!”. O dansatoare încălzită și roșie la fața fuge la ușă și o deschide larg după ce îl roagă pe bodyguardul uriaș de la intrare să-i dea voie.

Două fete, îmbrăcate complet în Nike, se izbesc ușor una în cealaltă și cînd se așează brusc pe două scaune, una dintre ele a zis oftînd: „de mult n-am făcut așa un pogo!”.

Ritmul pieselor scade treptat, iar la final, spre miezul nopții, fanii epuizați iau luat loc la mese rezemîndu-se în sticlele goale și în scrumierele făcute arici. Cei mai mulți din cei care au luat parte la eveniment pleacă acasă sprijiniți pe prietenele cu care au venit sau cu care s-au procopsit cînd au încurcat perechea la un dans pe întuneric.

Victor ILIE