Bănică, despre femei, cu o chitară, o cobză și glume de salon

Ștefan Bănică Jr. nu a stat locului nicio secundă, cîntînd și alergînd de colo-colo timp de două ore, într-un concert care a avut loc vineri, 22 martie 2019, la Sala Polivalentă din Iași. Cîntărețul a salutat publicul după prima piesă și le-a spus oamenilor că seara va fi una despre femei. A fost acompaniat de trupa sa, formată din doi chitariști, trei trompetiști, două fete și un băiat la backing vocals.

„Dați-mi o chitară, o cobză, orice”, spune Ștefan Bănică stîrnind hohote de rîs în sală, iar pe fundal încep versurile unei melodii. „Viața trece cu viteză, ea nu stă în loc,/ Rămîi doar cu gel pe freză dacă n-ai noroc”, se aude de pe scenă, iar din public vine și răspunsul „Ăsta-s eu”. Toată lumea este așezată pe scaune, dar asta nu îi împiedică să se miște dintr-o parte într-alta și să dea din cap pe ritmurile rock’n’roll. Cîntărețul îi îndeamnă pe spectatori să pocnească din degete, iar dacă nu pot din ale lor, să pocnească din ale vecinului.

De la copii ce nu par a avea mai mult de șapte ani, la tinere îmbrăcate cu rochii colorate și cu părul desprins, pînă la bătrînele fardate și cu manichiura făcută, toți își aprind blițurile telefoanelor atunci cînd solistul spune că vrea să îi vadă mai bine pe oamenii cărora le cîntă. Luminile difuze se plimbă nestingherit pe scenă, făcîndu-i pe artiști să pară cînd mov, cînd roz, cînd albaștri, cînd gălbui.

Să fie dans pe rock’n’roll

„Mai întîi, Dumnezeu a făcut pămîntul, iar după aceea s-a odihnit. A făcut bărbatul, iar apoi s-a odihnit. A creat într-un final și femeia, iar de atunci nimeni nu a mai avut parte de odihnă”, spune cîntărețul în timp ce instrumentele încep să inunde sala cu acordurile de la „Ochii tăi”. „Mi-e dor de ochii tăi/ Ce-au fost atît de răi/ Și m-au făcut să cred/ Că mă iubești”, cîntă acesta, iar mișcările de rock’n’roll, ce par a fi o copie a lui Michael Jackson, îmbie publicul la dans. Cîteva fete se ridică de pe scaune și se mută la cîțiva metri distanță de scenă, pentru a putea da din mîini și a sări în voie. La un moment dat, artistul își ia chitara în mînă și începe să sară într-un picior dintr-o parte în alta a scenei, cîntînd „Te iubesc, femeie”.

După o pauză de cîteva secunde în care tot ce s-a auzit în sală au fost instrumentele, Ștefan Bănică spune că îi place foarte mult muzica gospel (n. red. muzică religioasă, pe care o cîntă afroamericanii în timpul slujbelor) și că de obicei o cîntă la concertele de Crăciun. „Dacă ascultați cu atenție, vedeți că seamănă cu melodiile noastre populare”, spune artistul, după care începe să cînte o piesă în engleză. „Trompetistul meu vine din Chicago, acest așa-zis Băicoi. Gospel music, man, gospel music”, încheie artistul după care liniștea este spartă de trompeta care începe să sune precum linia melodică a unei sîrbe românești. Nemulțumit, Ștefan Bănică îi spune „Go away”, după care cheamă lîngă el un alt membru al band-ului. „Văd că nimeni nu cîntă gospel music, așa că mă dau eu după ei. Haideți să facem o cîntare ca la Moldova”, iar pe fundal se distinge o piesă din folclor, combinată cu cea englezească pe care artistul începuse să o cînte.

Un moment care a impresionat publicul, făcîndu-i pe cei din sală să suspine, a fost cel în care solistul a cîntat în „duet” cu tatăl său. „Tot ce am le datorez părinților mei. Hai, tată, să le arătăm”, spune acesta, iar pe ecranul din spatele său apare videoclipul de la „Cum am ajuns să te iubesc”, piesă cîntată de către cei doi.

După două ore pline de spectacol, band-ul rămîne pe scenă, învăluit de un fum alb și gros, iar Ștefan Bănică spune publicului că vrea să fie etichetat în toate pozele care au fost făcute în timpul serii, fiindcă sînt și amintirile lui. Spre ieșire, copiii aleargă printre băncile care par a fi peluza unui stadion, imitînd mișcările pe care le-ar face un chitarist, iar în urma lor se mai aude doar un scîrțîit de trompetă.

text de Andreea Cibotariu