Chitare strunite cu o trupă pe fundal

Aproape 50 de minute au avut de așteptat spectatorii apariția lui Andrei Cerbu & The Crossroads în Rocknrolla sîmbătă, 20 octombrie. Încă de pe la 21.00 scena era pregătită, amplificarea testată, însă numai trupa lipsea. „Vine o trupă să cînte, o să fie tare”, îi spune un barman clientului tînăr, în timp ce îi întindea halba cu bere. În sfîrșit, după ce s-a terminat și meciul de la televizor, după ce s-a umplut și sala atît de tineri veniți pentru concert, cît și de rudele sau prietenii celor din trupă, s-au auzit și primele acorduri de chitară.

Concertul a început în forță, cu o piesă într-un ritm alert, cu chitarele în centrul atenției și cu o percuție care ar fi trebuit să fie pe fundal, însă din cauza spațiului mic, aproape că acoperea chitariștii. Copiii mici, veniți cu părinții lor, rezistau cu greu, încercînd să prindă firul muzicii „de oameni mari”, după cum s-a exprimat un puști cu părul lung cînd a intrat în sală. Indiferent de modul în care suna melodia, cuvintele nu păreau să preocupe audiența, ochii fiind îndreptați spre chitariști, care se duelau în solouri aproape la fel de tare ca Don Felder și Joe Walsh, de la Eagles, în „Hotel California”. Asta nu înseamnă că Alexandra Dodoi, solista trupei, n-a uimit pe cei prezenți cu o serie de note înalte și bine susținute, reușind în cîteva rînduri să ia fața chitarelor. Însă în afara acestor cîteva ocazii, chitarele au fost atracția centrală a serii, întorcînd și capetele celor care nu veniseră la bar decît pentru a bea ceva.

Chiar dacă temperatura de afară nu se ridica peste 14 grade, terasa Rocknrolla era destul de aglomerată. Unii doar ieșeau să fumeze sau să se răcorească, însă majoritatea stăteau acolo pentru că înăuntru muzica era prea puternică pentru urechile lor. „Închide ușa, că se auzea așa bine. Acuma îmi bubuie capul”, exclamă un tip pletos către ocupanții mesei de lîngă ușă. „Taci, bre, că zice ceva la microfon”, îi spune un băiat prietenei sale, întinzînd gîtul pentru a auzi mai bine la două mese mai departe. Parcă pentru a-i facilita auzirea mesajului, chiar în acel moment s-a deschis și ușa, iar bubuitul tobelor s-a amplificat, făcîndu-l pe tînăr să își retragă gîtul și să soarbă brusc liniștit, din sticla de bere.

Era aproape miezul nopții atunci cînd Andrei a rostit în microfon „în finalul concertului revenim la blues”, iar din sală s-a auzit un murmur general și lumea parcă s-a afundat puțin mai tare în scaune, în timp ce cîteva telefoane s-au ridicat pentru a filma următoarea piesă.