Cultura urbană renaște prin unde de bruiaj

Vineri, 15 aprile, locul ideal în căutarea unei atmosfere încinse după furtuna ce a inundat orașul a fost „sub pămînt”. Coborînd scările colorate ce duc spre „Underground Pub” ai senzația că treci prin cochilia unui melc gigantic care te îndreaptă spre-un univers ascuns. Începînd de la ora 22.00, Asociația C.O.N.-TOUR a dat startul celei de-a VI-a ediție de Ars Urbana Festival la care a fost invitată și trupa „The Kryptonite Sparks”, băieții din Botoșani au lansat „Doi//A Doua Undă de Bruiaj”, cel de-al doilea album din cariera lor.

În anul 2008 la Iași avea loc pri­mul eveniment care dorea să „edu­ce simțul artei, determinandu-i pe oameni să își deschidă mintea cu pri­vi­re la arta neconvențională și să se desprindă de prejudecăți în cadrul Festivalul Ars Urbana. După opt ani, aceleași sentimente profunde pentru expresivitate și nonconformism pare că s-au reunit, vineri seara, în mișcarea „underground” din inima Iașului. Sala spațioasă a clubului, scăldată în lumină roșie, adună spritele iubitoare de alternative și hard rock. Băieți rebeli cu șepci snap­back și fete îndrăznețe cu dresuri cu model „kitty cat” așteaptă nerăb­dă­tori apariția în scenă a trupei ce și-a instalat, pe lîngă intrumente, și inițialele „T.K.S”, cu litere metalice decorate cu beculețe gata să explo­de­ze.

„The Kryptonite Sparks” apar în scenă pe neașteptate și dau frîu liber acordurilor puternice de chi­ta­ră și bass-urilor asurzitoare. Lu­mea se adună cît mai aproape, iar scînteia de rock din acest intro injec­tea­ză o doză bună de energie, mai mare decît cea din seringile de 50 ml cu Tatratea, shot-uri ce poartă titlul de „băutura serii”. Plin de vigoare, de­ja cu pletele și cămașa udă de trans­pi­rație, solistul Răzvan Diaconu își cucerește admiratoarele prin versul „Noaptea asta fii regina mea!”, primul cîntec de pe lista de la picioa­rele chitariștior. Intrigante și non­conformiste, fetele se lasă purtate de melodiile ce aminesc pe alocuri de legendarii Pink Floyd, mai ales prin sunetul lent ce-i face pe băieți să-și cuprindă iubitele ca într-un dans ușor în care „visele miros a ea”.

A fost o dedicație specială pentru „pleiada de domnițe”, așa cum le numește Răzvan pe cele ce-și întind brațele și dansează cu ochii în­chiși. Bărboșii cu berea în mînă și cei în cămăși în carouri dansează ritmic cu fumul care se cuplează cu jocul reflectoarelor, amplificînd sta­rea de spirit excitantă a primei seri de „ars urbana”. „Power-trio” este for­mat din vocalistul Răzvan de la chi­tară, acompaniat cu voce și bass de Rareș Diaconu, dar și de toboșarul Răzvan Anton, căruia i se mai zice și Huhurez. Aceștia declară că spec­tacolul se vrea a fi „un soi de lan­sa­re” a albumului „Doi//A Doua Un­dă de Bruiaj”, la care au lucrat cu Adi Despot de la Vița de Vie, el fiind producătorul.

„Discul a fost un ma­re pas îna­in­te pentru noi, ne bu­cu­răm că am fost susținuți în proiectul nostru, pen­tru că «one-man team» nu reușesti, că ai nevoie de oameni care îți dau încredere”, povestește cu încîntare, vocalistul principal al trupei, în timp ce-și sterge fruntea transpira­tă.

Cel mai așteptat single al concertului se pare că a fost „Și golanii beau ceai”, piesa la care toboșarul și-a pus masca de cerb, elementul simbol al „maeștrilor vînători” din clipul lansat la începutul acestui an. Un fan al trupei și-a cumpărat un tricou negru cu un craniu, pur­tă­tor al codului de bare al celor de la The Kriptonite Sparks, iar pe ma­sa de la intrare alte tricouri persona­lizate, brățări, insigne și albume își așteaptă cumpărătorii.

Însă, nu pentru prea mult timp. După o oră și ceva, cînd tinerii au cerut insistent „bis-bis-bis” pentru că nu s-au săturat de rock funk și indie, colțul cu obiecte simbolice ale trupei a fost aproape golit. Fanii au năvălit asupra solistului pentru autografe, semnate pe CD, flyere, sau chiar direct pe brațe.
Băieții trupei au rămas și ei en­tuziasmați de interecțiunea spectatorilor, „muzica live e tot timpul un schimb de energie, cu cît te hră­neș­te publicul din față, poți să oferi și tu mai mult”, îmi spune Răzvan Dia­conu cînd reușește să scape din mîi­nile fetelor și scînteiele blițurilor.

Deși au cîntat la Iași de mai mul­te ori decît la București, trupa revi­ne mereu la publicul ieșen, pentru că ei au un numitor comun cu cei de la Asociația C.O.N.-TOUR. Să se dedice culturii, chiar și cu mici sa­crificii, pentru că, altfel, moare.