Distractie afro-romaneasca

Adus de Centrul Cultural Francez, Tcheka si-a luat chitara si le-a cintat iesenilor in stilul “batuque”, un gen muzical originar din Africa, mai putin cunoscut pe meleagurile noastre. Timp de o ora si jumatate, la Casa de Cultura a Studentilor, spectatorii s-au straduit sa inteleaga ce fredona artistul printre dinti. In functie de imaginatia fiecaruia, cuvintele puteau suna a “gem”, “amor” sau “maninc”.

Solistul african, Tcheka a venit si a cintat batuque, melodii originare din arhipelagul Capul Verde al Africii. O muzica traditionala, care era cintata de obicei de femeile din regiunea natala, modernizata si influentata de alte genuri muzicale, cum ar fi jazz-ul sau blues-ul. Solistul a fredonat altceva decit ne-au obisnuit posturile de televiziune. A luat chitara, si-a chemat doi colegi pe scena si a reusit sa impresioneze si sa capteze atentia publicului prin melodii neintelese de nimeni, dar aplaudate de toti. Pentru un neinitiat in cultura africana, muzica batuque ar suna ca un cocktail dintre Gipsy Kings in varianta solo, Stefan Banica Jr. mai exotic si coloana sonora din filmul Desperado.

Sosia lui Obama

“Parca e presedintele Americii”, afirma o domnisoara din public. “Stii, toti negrii seamana cu Obama, sint identici. Poti sa-l asasinezi si in fiecare zi sa pui altul, nimeni nu-si da seama”, continua partenerul acesteia. Un rind mai in fata un copil de 9 ani incepe sa ii imite miscarile, versurile nu prea avea cum sa i le fredoneze. Prima piesa a fost “Agonia”, cintata intr-un limbaj format din lexicul portughez si un dialect african. Ritmurile iti aduc aminte de piesele lente ale artistilor ambulanti de pe plajele Lusitaniei. Singurele cuvinte de inteles sint “triste agonia”, restul curge desi nu-ti dai seama ce rosteste. Nu se fredoneaza, publicul doar asculta si incearca sa gaseasca o traducere versurilor. “Parca ar spune ceva legat de gem, “maninc gem””, spune tinara.

Spectacol cu dinti

Tcheka nu reuseste sa captiveze publicul asa cum si-ar dori, scoate citeva cuvinte pentru cei din sala, dar nu sint sanse sa il inteleaga cineva. Renunta la zimbetul de pe fata si cinta in continuare. Fiecare piesa are o alta tonalitate si un alt ritm. Usor trece la piesele “vesele” si iti dai seama prin mimica oarecum ce ar trebui sa insemne versurile. “Poate ne injura”, se aude din spate.

Dupa doua piese schimba chitara, incepe sa se miste mai mult si se intrevad mici tentative de dans. Zimbetul alb imaculat se razbate si-n ultimul rind, parca face in ciuda.

Basistul din spatele lui are o coregrafie fixa, piciorul sting se indoaie, apoi urmeaza dreptul, repetata pina la finalul concertului. In incercarea de a mai anima spectacolul, le spune celor din sala sa se ridice, dar in loc de “up” (n.r.: sus) el spunea “High, high!”(n.r.: inalt). Mai trebuia sa exclame ca e bucuros ca se afla in Budapesta si semana poate cu Iron Maiden in concert la Bucuresti.

La palmieru’ negru

Ca un fel de Geo da Silva “toata lumea mai sus!”, cintaretul ii indeamna pe cei din sala la mai multa miscare. Fiecare se ridica si unii imita un dans tribal african. Da din cap, din miini si din fund. Toata lumea se ridica si incepe sa aplaude. In acelasi timp Tcheka pare sa fie bucuros, lumea il intelege, zimbetul spune tot. Versurile nu isi mai au rostul.

La final, artistul mai incearca o data sa spuna ceva. Nu-i iese si isi mai arata dantura din nou. A incercat sa faca reclama probabil la Colgate si la domnul castor. Il asteptam si la anul, poate va face un duet chiar cu Fuego despre pomul de Craciun de la el din Africa.

George GURESCU