Doamne cu foc la inimioara

„Domnul Fuego” a fost prins la inghesuiala de fanii din Iasi. I-au zis: „La noi trebuie sa vii si a doua oara” si doamnele s-au prezentat iarasi parfumate pentru o alta intilnire. Concertul de sarbatori sustinut la Casa de Cultura a Studentilor a fost unul regizat. Artistul a tinut sa isi „joace” colindele de Craciun si slagarele de altadata pe o scena decorata dupa tema evenimentului: trandafirii.

Emotia asteptarii se consuma cu niste poze facute fara blitz, cu reprosuri adresate celui care a ocupat locul altuia, cu o ultima mustruluiala data nazbitiosului cel mic. Scena se umple de fum si incepe regia: luminarile trebuie sa fie aprinse, formatia instrumentala pregatita sa asigure acompaniamentul, linistea sa fie deplina. „Acesta nu este un concert pentru copii. Asa ca, stati cuminti.” Artistul trage aerul greu pe nas, e racit, „dar am sa incerc sa cint live pentru dumneavoastra”.

Prima colinda e pe sfirsite si se aud deja aplauzele. Doamnele s-au tradat, le este drag. Cu zimbetul lui larg pe fata si tinuta aranjata, Fuego e preferatul femeilor parfumate cu Giordani, al mamelor care si-au adus de mina fetele la concert, al bunicilor care l-ar prinde de obraji si l-ar urca pe genunchi. Doar unele au fost norocoase sa prinda trandafirul din mina lui, dar nu a fost loc de invidie cind s-au simtit vizate „cu toatele” de remarca: „Multumim, va iubesc”.

Grandomania se poarta atunci cind ai terminat un Institut de Teatru, si Fuego isi permite sa lase lacrima sa straluceasca pe obraz. De efect. Tot din grandomanie il acopera si fumul la fiecare zece minute, iar jocurile de lumina isi aleg protagonistul cu aceeasi frecventa: sfesnicele cu luminari, brazii artificiali, masa din dreapta scenei. Dupa spectacol, artistul i-a fentat pe fani iesind ca starleta pe usa din dos, dar tot l-au apostrofat cu o rugaminte sau doua la autograf: „Pentru mama mea, Elena si pentru doamna Lili”. Cind a obosit de la atita semnat pe postere, fanii s-au ales numai cu un „Fuego, 2007 ”.

Carmen AVADANOAEI