Grasu XXL s-a pierdut în timp

Chiar dacă vremea nu a fost de partea lor, sîmbătă, 17 martie, oamenii și-au făcut curaj și s-au îndreptat în grupuri către Time Out, localul în care Grasu XXL trebuia să-și înceapă concertul la 23.00. Deși a intrat pe scenă mult după ora anunțată și a stat doar 40 de minute, artistul a reușit să-i facă pe cei din public să cînte alături de el versurile deja bine cunoscute de către fanii săi. Pe toată durata concertului, cei prezenți s-au lăsat purtați de ritmul alert al melodiilor și au dansat neîncetat în spațiul care devenise neîncăpător.

„Aici chiar cîntă Grasu XXL în sea­­ra asta?”, îi tot întreabă o doam­nă pe bărbații de la intrare, în speran­ța că va putea intra la concert chiar da­­că este deja ora două dimineața. Înă­­u­ntru, oamenii își țin mîinile ridi­ca­­te în aer și țipă aclamîndu-l pe ar­tis­­tul care se vede blurat prin geamu­ri­­le localului. „Ce-aveți, mă, ăștia din Iași? M-ați așteptat?”, întreabă Grasu XXL rîzînd în timp ce face înconjurul scenei cu pași mari. Poartă o pere­che de ochelari de soare maronii, dar și-i dă jos imediat și-i lasă să atîrne în­tre degetele mîinii stîngi în timp ce el mi­­jește ochii în care-i intră luminile ref­­lectoarelor. E deja ora 2.10, dar par­că oa­menii adunați în Time Out abia s-au trezit. Țopăie pe lîngă scenă și nu-și șterg nicio secundă zîmbetul de pe buze în timp ce artistul începe să cîn­te „se lasă jos, jos, jos/ le place jos, jos, jos” făcîndu-le pe femeile pre­zen­te să-și înfingă tocurile-n podea și să co­­boare, așa cum le „ordonă” ver­­su­r­i­­le și ritmul, cît mai aproape de pă­mînt.

Spontan, fără vreun fel de jenă în exprimare, Grasu XXL se oprește în mijlocul piesei pentru a-și aminti, ală­turi de fanii săi, că nu se mai fu­mea­ză în localuri, dar poate, de dragul vre­murilor bune, îi aruncă și lui ci­ne­va o foiță pe scenă. Parcă lipiți între ei, femeile și bărbații nu se mai disting așa bine unul de celălalt în lumina di­fuză, galben-purpurie pe care reflec­toarele o proiectează continuu asu­pra publicului. În primele rînduri, deasu­pra capetelor s-a format un șir de te­lefoane mobile care înregistrează cu minuțiozitate fiecare moment al spec­tacolului. Unii, mai ingenioși, s-au ur­cat pe scaune sau chiar pe bar, în­cer­cînd să găsească un unghi din care să se vadă totul perfect. Îmbrăcat într-o cămașă albă cu buline negre, des­che­iat la primii doi nasturi, un bărbat stă cocoțat pe bar ținînd două telefoa­ne în mînă și cîntînd alături de artist „ui­tă-te la mine, pot să fac orice/ nu mă opreşte nimeni, limita-i la cer” în timp ce arată cu telefoanele spre nori­șo­rii verzi care atîrnă de tavanul loca­lului. Prin celelalte colțuri ale încă­pe­­rii, persoanele care au venit să-l ascul­te pe artist încearcă să-și facă loc să dan­seze, însă în mulțimea com­pactă de oameni, doar cei care au fost aven­tu­roși și au escaladat pe diverse obiecte se pot mișca acum în voie. Prinși în gru­puri din care nu fac parte, dar de ca­re nu se pot în­de­păr­ta, unii oameni au uitat de concert și au început să dea scroll pe Ins­tagram, sau chiar să se uite la InstaStory-uri de la concert.

Toate lumile sus

După ce analizează mulțimea pen­tru cîtve secunde, Grasu XXL se oprește din cîntat lăsîndu-și capul pe-o parte și țipînd în microfon: „ce-ai Ia­șule, nu recunoști piesa? La piesa asta trebuie să fie gălăgie totală, tre­buie să fiți blană”. Îmbrăcate-n dan­tele și catifele, cu buzele colorate-n di­verse nuanțe de roșu, fetele din sa­lă au dansat pe melodiile care le-au fost dedicate. În primul rînd, „pentru fetele care își doresc să devină fe­mei mult prea devreme”, artistul a cîntat piesa „Deja Vu”, piesă pe care cup­lu­rile din public au dansat îmbră­ți­șa­te, mișcîndu-se ca pinguinii de pe un pi­cior pe celălalt. „Și pentru că tot a fost 8 martie și mai avem și-o doamnă prim-ministru, hai s-o de­di­­căm și pe-asta ălora care-și ceartă bărbații că nu vor să devină tătici”, spune Gra­su XXL, pe față întipă­rin­du-i-se un zîmbet larg în timp ce din boxe înce­pe să se audă ritmul melo­diei „Turbo­fin”, iar femeile și băr­ba­ții împreu­nă își ridică mîinile deasu­pra capului provocîndu-se la dans. În bar, cei care se ocupau de pregă­ti­rea bău­tu­­rilor se opresc pentru cîteva minu­te și îl acompaniază și ei pe artist, cîntînd cu suflul aproape tăiat „intru-n club, e mult prea plin/ fac un cocktail, tur­bofin”.

Show-ul și dansul au încetinit în momentul în care rapper-ul s-a așe­zat pe un scaun uitat pe scena im­pro­vizată a localului. „Mi-au pus ăștia și-un scaun aici, să nu cumva să obo­sesc”, reușește să spună printre cîteva hohote de rîs. Scanează sala și-și oprește privirea asupra fetelor din primul rînd, încercînd să le ghi­­cească vîrsta, însă după două în­cer­­cări eșuate se ridică brusc spunînd „toa­tă lumile, din spate-n față să sară pîn’ la norii ăștia”, în timp ce deja se aude ritmul piesei „Didaia” pentru care fanii au început să țipe din toți ră­runchii. Chiar dacă spațiul nu le permite, e prea tîrziu ca persoane­lor prezente să le mai pese pe cine cal­că. De la adolescenți îm­bră­cați în tricouri cu „casa moara fe­ti­li”, la domni îm­bră­cați în cămăși care de care mai înflorate, toți se calcă pe pi­cioare în încercarea de a se feri de tocurile doamnelor.

„Beep, beep, beep” se aude din boxele mari amplasate în local, iar doi îndrăgostiți își țuguiază buzele mi­mînd un pupic. „Azi nu te rog eu nu, mîine poate facem cum zici tu, dar azi nu, nu, nu, nu”, șoptește Grasu XXL lăsînd publicul să îl îngîne și parcă trezind ceva din căldura unei zile de vară, cînd totul este amînat și timpul pare să stea în loc.