„Hai noroc”, cu mîna stîngă
Șoc-șoc-groază! 28 februarie 2010 Niciun comentariu la „Hai noroc”, cu mîna stîngă 1După mai bine de două luni de așteptare, în care tinerii fideli locului și-au căutat refugiul prin alte unghere întunecate și pline de fum, suspansul avea să se termine. Cu sufletul strîns și cu gîtul uscat de vădita emoție, am urcat treptele clădirii vechi din centrul orașului. Însă pereții albi care m-au însoțit pînă la intrare și mirosul încă proaspăt de lac nu puteau să prevestească nimic bun.
„Noul Hand arată jalnic”, „încă un mit distrus, încă un local adăugat pe lista celor care nu rezistă probei timpului”, am auzit încă de la intrare. Marea petrecere inaugurală a fost la un pas să fie un mare chix. Concertul celor de la Rava trebuia să înceapă la ora nouă. Noroc cu dificultățile tehnice care au făcut ca reprezentația să se amîne pînă aproape de miezul nopții. Cu noroc de data asta, pentru că au apucat să se adune ceva mai bine de 100 de persoane. Adică doar nostalgii vechiului Hand, care au trecut peste toate bruiajele ascuțite ieșite din boxe, peste aspectul de cantină al clubului, peste mesele și scaunele care se lipeau de haine. „Noroc că berea-i tot patru lei”, s-au consolat cîțiva așezați la bar.
Spre suprinderea tuturor, ceea ce a urmat a fost în regulă. Pînă la urmă, mai toată lumea a apreciat că localul e mai aerisit, pentru că se poate respira și altceva decît fum de țigară. Probabil că au stat suficient în spațiu închis, încît lacul inhalat să-și facă efectul. După terminarea concertului, ringul de dans a fost acaparat rapid de grupul de studenți Erasmus, prezent la datorie. Clo n-a mai așteptat pretextul unui melodii de striptease și i-a dat jos cămașa polonezului Alek. A urmat un dans ritmat, cu piruete, salturi, cazături. Apoi cămașa a sărit și de pe J. B. și de pe Tudor, nimerit din greșeală în raza de acțiune e franțuzoaicei.
Dimineața a venit pînă la urmă prea repede. Petrecăreții au plecat precum vampirii deranjați de razele de soare ivite de după perdelele groase. Odată cu barmanii a plecat și Mihai, care adormise buștean de pe la cinci, pe un colț de canapea.
Alex VARNINSCHI
Adaugă un comentariu