Iașul a devenit partizan cu muzica punk

Sîmbătă seară în Underground Pub trupa Partizan și-a chemat adepții. Încălziți de Music Sounds Better, formația care a cîntat în deschiderea concertului, fanii nu i-au mai lăsat pe Artan, Răzvan Moldovan, Andrei Bărbulescu și Adrian Bortun să coboare de pe scenă. De aceea, pe lîngă cele opt piese cîte aveau stabilite, au mai mai cîntat încă unsprezece. Nu le-a păsat de oboseala adunată în turneul prin țară pe care care abia l-au început și au vrut ca cei prezenți să se simtă „Perfect”.

În pub nu e întuneric, iar reflectoarele de pe scenă rivalizează cu soarele unei zile de mai. Cu toate astea cei de la Partizan nu vor să se ia lumina și de aceea, ca niște șamani străvechi, încep „descîntecul becului” în ritm de tobe și chitară, ca mai apoi să le amintească celor prezenți că „sîntem tineri”. Pe ringul de dans publicul le dă dreptate, căci deși piesele urmează una după alta fără vreo pauză, nimeni nu stă jos. Doar Silvia caută scaunul din cînd în cînd, însă doar să-și mai dea cîte un tag pe Facebook, ori să trimită cîte un mesaj.

Excursie pe ritmuri zbuciumate

Noul single al partizanilor îi mai domolește pe ti­nerii ce nu contenesc să sară pe ringul de dans. Ver­su­rile „Învață de la melc, să ai capul sec”, nu-l impre­sio­nea­ză însă pe Răzvan, un băiat înalt și solid ca un jucător de rugby, căci „el știa asta deja”.

Prima melodie de dragoste a serii vine tîrziu, însă exact la momentul potrivit căci îndrăgostiții se opresc din sărit și, obosiți, încep să se strîngă în brațe într-un dans lent. Cei patru membri ai trupei își iau în sfîrșit un moment de respiro să ceară niște aplauze pentru „orchestra Partizan, cu Răzvan la Harpă și Adi la pian”, cum glumește Răzvan Moldovan, pe care fanii îl știu drept Suedezul.

Publicul se strîn­ge imediat într-o horă, căci din boxe par a răsuna rit­mu­rile unei bătute moldovenești.

Pauza nu durează însă mult, iar Artan se întoarce la microfon scoțînd strigăte și fluierături. Publicul se strîn­ge imediat într-o horă, căci din boxe par a răsuna rit­mu­rile unei bătute moldovenești. Lîngă bar, cinci tineri se iau de după umeri și încep să se învîrtă ca un titirez, fă­ră să le pese de cei din jur pe care îi împing ori calcă pe picioare.

De la hora de la țară, partizanii ne duc într-un loc un­de marea nu-i calmă deloc, căci în larg sînt „Gal­be­ne fur­tuni”. La fel de zbuciumați ca valurile învolburate sînt și cei prezenți care-și împleticesc picioarele, sar și se iz­besc unii în alții ca la un concert de hard rock. Ex­cur­sia mu­zicală continuă și de pe plajă ajungem să vedem „băr­bați înalți, la poale de Carpați”. Chiar da­că numărul pie­se­lor anunțate a fost depășit de mult, nici fanii și nici trupa nu se dau plecați acasă. Doar du­pă mai multe bis-uri pie­sa „Perfect” le dă celor prezenți pentru ultima dată „basu-n burtă tare, mai mult ca perfectu’”.