În memoria unui grădinar al muzicii ieșene

Pentru două zile, iubitorii de muzică jazz au umplut sediul TVR Iași. The Gardener Jazz Festival, eveniment născut în amintirea artistului ieșean Radu Grădinariu, este la cea de-a doua ediție, însă numărul mare de spectatori au dat impresia unui eveniment de tradiție. Între 22 și 24 octombrie Sala Studio a postului de televiziune a devenit neîncăpătoare, publicul înghesuindu-se pe scări sau pe micuțul hol de la intrare pentru a prinde măcar cîteva acorduri ale artiștilor invitați. Și chiar dacă nu au putut că vadă totul în direct, s-au mulțumit cu ceea ce s-a transmis pe Internet, de pe smartphone sau laptop.

Încă de la primele sunete venite de pe scenă ne putem da seama că vedeta este saxofonul. Alex Jaxx Smooth Band, trupa care deschide festivalul de anul acesta, nu pierde timpul și încearcă să arate tot talen­tul pe care îl are. Doar basistul, Lary Măciucă, încearcă să nu iasă în evi­dență acompaniindu-i pe ceilal­ți trei artiști discret și rezervat. Pri­mul care preia conducerea este Alex Jaxx, iar saxofonul umple de ritmuri gu­tu­rale, dar pline de tandrețe și senzualitate sala sediului TVR Iași. Sti­lul, un Smooth Jazz, liniștit și cald, dar în același timp dinamic și groovie, nu-ți lasă genunchii să stea liniștiți, iar tălpile bat sacadat tempo-ul fie­că­rei piese.

Și ca muzica să ne umple și mai mult de energie, toboșarul, Timothy Kayode Bamidele din Nigeria, mai pune din cînd în cînd paie pe foc cu cîte o demonstrație de agilitate și de îndemînare, iar tobele freamă­tă la fiecare bătaie de băț. Reușește chiar ca la jumătatea reprezentației să facă ca dopurile de plastic ale bețelor sale să se piardă în mijlocul publicului, stîrnind aplauzele acestuia și nimeni nu pare să vrea în­che­ierea concertului. Poate doar fumă­to­rii, care se aliniază spre ieșire ime­diat ce se anunță o scurtă pauză.

Jazz-ul de pe malul stîng al Senei

Hot Club de Bucharest urcă pe scena scăldată de lumina reflectoa­re­lor cu sarcina de a relua frenezia pe care au sădit-o publicului băieții de la Viorica Pintilie Trio. Cu toate acestea doar trei dintre cei cinci membri ai formației au putut ajun­ge. Malin Cristache și Greg Martin, ambii cîntînd la chitară, și Pavel Zur­ka acompaniindu-i la contrabas, au fost însă de ajuns pentru a stîrni ropote de aplauze. Chiar dacă sti­lul lor de jazz, stilul Manouche, este unul calm și cald, asemănător poa­te cu muzica ambientală, ritmurile sînt totuși surprinzătoare. Cei trei artiști îmbină ritmurile orientale cu muzica țigănească și cea clasică, iar brusc mintea și sufletul ne sînt trans­portate pe malurile Senei, locul un­de acest stil a fost inventat.

Și tot pe aceleași maluri rămî­nem odată ce artiștilor de la A-C Leonte Quartet le vine rîndul să urce pe scenă. De această dată ei ne aduc însă ritmuri mult mai romanțioase, iar vocea Cristinei Leonte, solista grupului, trezește fiori celor pre­zenți în sală. La primele versuri ale unei melodii compuse de Johnny Răducanu una dintre fetele din rîndul din față îi arată prietenei sale buburuzele care i s-au adunat sub piele. Cei prezenți nu mai știu dacă să aplaude, să bată ritmurile din picior ori să asculte fermecați vocea cîntăreței, iar prima seară de festival ne face să ne dorim începerea cît mai curînd a celei de-a doua.

Muzica disco pe ritm de saxofon

Cea de-a doua seară, mult mai aglomerată decît prima, atît în Sala Studio a TVR Iași, dar și la televizor, pentru că recitalurile au fost transmise live pe TVR Interna­țio­nal și TVR Cultural, pe lîngă live strea­ming-ul de pe Youtube. Chiar și așa, primii artiști, Hippie Music din Germania, nu au resimțit deloc pre­siunea, iar emoțiile au fost pro­vocate doar de muzică.

Ritmurile cu o puternică influen­ță disco, resimțită cel mai mult din acordurile pianului, dar încărcate de sentimentalismul specific saxofonului face publicul să chiuie și să aplaude încîntați. Și de aceeași primire se bucură și Viorica Pintilie Trio. Clapele, contrabasul și vocea Vioricăi Pintilie duce în sală, îm­preună cu fumul de pe scenă, amintirea romanțelor din anii `70.

Finalul festivalului îi aduce pe scenă și pe Sorin Romanescu şi Ele­na Morariu, doi artiști foarte apre­ciați atît în țară, cît și în străinătate. În ciuda premiilor adunate de aceș­tia ei reușesc totuși să strîngă mult mai puține aplauze, iar o parte din cei aflați pe scările dintre rîndurile de scaune părăsesc pe rînd sala.

De vină ar fi ora tîrzie sau obo­sea­la celor mai bine de trei ore de stat în picioare. Însă un grup de trei băieți își împărtășeau regretul că nu au putut pleca și ei mai devreme și „să nu o ascultăm pe asta cum țipă”.
Chiar dacă au fost și nemul­țu­mi­ți, iar scaunele au fost prea puține, muzica jazz a ajuns însă la fani. Atît la cei prezenți, dar și la cei care au ales să stea acasă.