Jazz-ul se ascultă de pe canapele moi

Nepotismul, de cele mai multe ori, strică multe din planurile sau proiectele pe care le-ai avea întinse pe o planșă, dar în muzică uneori este o înțelegere ce formează o relație destul de stabilă, mai ales cînd ești nevoit să ai încredere în restul din trupa ta. Andra Botez Band, formată din titulara Andra, soțul ei Bogdan, toboșarul Dragoș și pianul Semaur au arătat vineri, 14 martie, de la 22.30 în localul Backdoor că ei nu țin cont de cine cîntă, ci cum cîntă.

Live și în trei limbi, cam așa a fost concertul pe care solista l-a pus în joc într-un mic local din fața Uni­ver­sității „Petre Andrei”. Chiar dacă trecuse o jumătate de oră de cînd concertul trebuia să-nceapă și jumătate din locurile rezervate încă n-aveau mesele pline de pahare goa­le, Andra Botez Band a urcat cu vo­ioșie pe scenă și a cîntat pentru cei care încă mai ciripeau o poveste două sau păzeau cu strășnicie ba­rul. Dacă relatările publicului au fost în română, solista ne-a anun­țat, chiar avertizat, să fim pregătiți pentru că mai toate piesele de vi­neri au fost în engleză, franceză dar și cu una, două, în limba ma­ter­nă.

După cîteva mici teste ale ins­trumentelor, sunetului și „atmos­fe­rei din această seară”, o bătaie sin­cron de tobe, acompaniată de cî­te­va note subțiri de pian au dat drumul primului cîntec, din care am de­dus că mai toate piese aveau să fie coveruri.

Domol și sigur

„Somewhere over the rainbow” sau „I love you baby” au fost cîteva dintre melodii care au creat o at­mosferă de relaxare, într-o am­bia­nță de rock, pop, jazz fusion și chiar muzică populară, doar puțin mo­di­ficată să se potrivească cu tonul concertului. Și-n mod bizar „măi, do­ruleț, măi”, interpretat pe un sa­xofon sau trombon suna ca și cum ar fi fost scris special pentru acest gen de muzică. Sau invers. Una din două.

După aceste cîteva călătorii nos­­talgice în ani de mult apuși, trupa a reușit să creeze în barul Backstage o atmosferă perfectă pentru a te des­tinde pe o canapea moale, con­for­ta­bilă, cu un pahar de băutură la alegere și a transformat orice fel de activitate într-o mică plăcere. O simplă verificare a unui mesaj a transformat telefoanele mobile în sirene silențioase, dar luminoase, iar o ceartă cu partenerul a devenit ceva neglijabil.

Undeva pe la jumătatea concertului,  tot localul vuia cu personaje care păreau că veneau din baruri diametral opuse. De la tineri îm­bră­cați în sacouri și fuste, pînă la doi băieți în geacă de fîș care își spu­neau povești cu schelete, iar un alt grup părea ca și cum ar fi ate­ri­zat dintr-un bar de metaliști. Dar, încă de la „I love you baby” o liniște frapantă s-a lăsat peste toți, fiecare mutîndu-și atenția spre sce­na unde trupa părea să se distreze doar cîntînd de una singură. Bog­dan părea să danseze vals cu ch­i­ta­ra, Andra se mișca în ritm cu fie­care notă, iar băieții, cu zîmbete ino­cen­te pe față, zvîrcoleau cîte un picior pe rînd.

În pași mărunți

Gruparea de pe scenă a oferit un show nu doar pentru public, dar și pentru cei de pe scenă, pentru că păreau că se distrau indiferent de prezența noastră. Din energia și spectacolul concertului, o bună par­te s-a datorat din simplul fapt că muzica suna bine. Satisfacția mem­bri­lor se putea vedea după, între și la sfîrșitul fiecărei piese, cînd mai chicoteau unul cu celălalt sau imi­tau mișcări de dans.

La dans, cei din public s-au do­ve­dit mai sfioși cînd a fost vorba des­pre o primă mișcare, nici măcar o un­duire a mîinilor sau o talpă agi­ta­tă nu s-a văzut.

Pentru cîteva clipe totuși, unii mai răzvrătiți s-au aruncat cu vite­jie pe ringul de dans,  pînă cînd au văzut că nimeni nu le urmează exe­mplul așa că, puțin par­că stînjeniți, s-au așezat la masa lor.

Chiar și așa, concertul Andra Bo­tez Band a continuat să inspire pu­bli­cul mai mult la relaxare, care a venit la țanc după o săptămînă pli­nă, proba­bil, pentru fiecare dintre cei pre­zen­ți.