La raftul cu lenjerii

De cum intru în Carrefour Era, timpanele îmi sînt invadate de un mix zgomotos. Înaintez și mă las purtată de valul de oa­meni care mă duce aproape de sce­nă. Numai că Andreea Bălan în­că nu a sosit. Pe scenă nu văd de­cît niște copii de patru ani care în­cearcă din răsputeri să danseze tan­go. Numai că dansul lor se trans­formă într-un șir de ciocniri între perechi și priviri disperate arun­cate publicului. „Nu vezi cîtă senzualitate pe ei?”, rîde rău­tăcios un tînăr de lîngă mine că­tre prietena lui.

Dar diva tot întîrzie să apară. Așa că moderatorul încearcă să mai tragă de timp, prezentînd de vreo patru ori organizatorii, ca să liniștească publicul deja iritat.

Blon­da ne anunță, debordînd de voie bună, că nu am așteptat de­geaba.

După jumătate de oră de pe­ni­bilitate, în care doi bărbați din dreapta mea erau pe punctul de a ur­ca pe scenă să-l înșface pe să­ra­cul prezentator din cauză că „vor­bește ca o moară stricată”, sce­na se acoperă de ceață, din care țîșnește ca o furtună, fîș­nea­ța cîntăreață, ex-Andre.

Îmbrăcată într-o rochiță nea­gră, puțin deasupra fundului și în­soțită de cele patru dansatoare, blon­da ne anunță, debordînd de voie bună, că nu am așteptat de­geaba, pentru că „în această sea­ră veți fi uluiți de show-ul pe care l-am pregătit pentru voi, cu mul­te costume și melodii frumoa­se, un show de talie interna­țio­nală”.

După cîteva melodii mai vechi pe care le-a cîntat purtînd de fiecare dată ținute diferite, care de care mai minuscule și înzor­zonate, urmează un număr „in­terzis copiilor”, după cum chiar ea atenționează. Inspirată de costumul de latex negru cu cor­set roșu, femeia de lîngă mine nu se lasă mai prejos, pe tot parcursul concertului lovindu-mă constant cu părul blond pes­te față.

După o oră în care a defilat în costume cît mai excentrice, An­­dreea a dispărut într-o clipi­tă. Fără bis, fără nimic. Tot va­lul de oameni a luat-o înspre Car­re­four. Pînă la urmă, de dis­trat, ne-am distrat, dar de mîn­cat, noi ce mîncăm?

Roxana MĂCIUCĂ