„Librex” bazar, colectia iarna -€“ primavara

Alaturi de „Tinimtex”, „Camex” si alte tirguri de imbracaminte, incaltaminte sau instalatii, Palatul Culurii din Iasi gazduieste anual Tirgul National de Carte, „Librex”. Se spune ca este al treilea ca marime din tara, dupa „Gaudeamus” si „Bookfest” din Bucuresti, iar organizatorii se lauda ca aduna la fiecare editie nu mii de vizitatori, ci mii de pasionati de lectura. Nici anul acesta, la a XVI-a editie desfasurata in perioada 20-24 februarie, „Librexul” nu s-a dezis de vechile obisnuinte: de lansari de carti ale unor autori autohtoni, de prezenta multor edituri cu profil religios si de hot-dog-ul de la intrare.

Cartea, tot o marfa

Ca orice eveniment cultural, cosmopolit si national, si „Librexul” trebuie sa lase, in urma fiecarei editii, o imagine. De preferinta, una mai buna odata cu fiecare an. De aceea, „pe afis”, programul tirgului a aparut intesat de lansari si de invitati cu nume sonore, arhicunoscute spatiului autohton, precum ar fi Liviu Antonesei, Alexandru Calinescu, Emil Brumaru, Cassian Maria Spiridon, Nichita Danilov. Nu au lipsit nici recitarile de poezie, sustinute de actori ai Teatrului „Luceafarul” din Iasi, dar nici personalitati ca Dan Lungu si Tudor Octavian, scriitori care au profitat de tirg sa-si lanseze ultimele aparitii editoriale si la Iasi.

Dar, dincolo de program, de discursuri si de prezentari, ca orice tirg, „Librexul” a fost un fenomen de masa. A adunat curiosi veniti doar „la privit” sau ca sa fie vazuti, indragostiti de carti carora le mai trebuia un leu sau doi ca sa-si ia colectia completa Aristotel, de studenti care au venit sa-si ia o carte de drept pe care nu ar gasi-o de obicei in librarii si de vinzatori de carte pe care nici nu-i interesa sa-si vinda „marfa”.

Enciclopedii, dictionare, clasici, edituri

Editura Art a fost cea care se poate spune ca „a spart gura tirgului”, amenajindu-si standul ca o mini biblioteca, luminata de lampi in miniatura si ai carui reprezentanti ii indemnau condescendent pe oameni, nu doar sa se uite ori sa cumpere, ci sa si citeasca. Trebuia doar sa te apropii de masa sau sa te uiti mai insistent la o carte, ca aflai tot ce ai fi vrut sa stii despre subiectul ei, despre stilul scriiturii ori despre autorul ei. Cele mai multe dintre carti erau din autori clasici ca Dostoievski, Flaubert sau Charllote Brönte.

Poliromul a venit cu cartile care se vind, ca sa nu mai pateasca precum anul trecut cind a venit cu 3000 de carti in plus, dupa cum spune responsabilul de stand. De aceea, rafturile „best seller” ori “noi aparitii” au fost intesate cu exemplare ale acelorasi carti. Printre standuri nu a lipsit nici seria de vederi-fotografii cu nuduri si peisaje, marca Razvan Voiculescu si nelipsite de prin nici un spatiu “contaminat” livresc. Enciclopediile colorate, cu copertele lucioase si ilustratiile perfecte au fost pe atit de inaccesibile pentru privitorul fascinat, pe cit sint orice piese de colectie rare, frumoase, stralucitoare, dar „mult prea scumpe”. Cartile cu profil bisericesc isi asteptau curiosii si cititorii, dar s-au dovedit a fi pentru cei avizati, care nu trebuiau convinsi, au venit la „punct fix” sa cumpere. Cartile de specialitate au avut vinzare dupa asteptari, ca in fiecare an, standurile cu dictionare Oxford si Macmillan fiind pline.

Imaginea de dincolo de fard

Realitatea tirgului nu a stat insa in numarul celor peste 20 de invitati sau a celor 112 de edituri romanesti, ori a celor 15 edituri de carte straina invitate, nici in mai buna sau mai proasta organizare a expozantilor, nici a tombolelor, a premiilor decernate sau in darea in seama a unora dintre organizatori, ci in freamatul din prima zi a expozitiei.

Dimineata, cind inghesuiala era mai mica, pe holurile Palatului era jubilatia celor care au venit special, din timp, sa-si cumpere cartile favorite sau visate, la preturi mai mici. Adevaratii iubitori de carte si citit au cautat bucuria tirgului dincolo de forfota fardata a sfirsitului de saptamina si implicit de expozitie, cind aglomeratia bintuita de apatia celor care prezentau fara a fi ascultati de nimeni era singurul cuvint de ordine. Majoritatea nu s-au oprit la iesire la un hot-dog sau la o cafea. Pentru ei, locul de „cascat gura”, nu a fost la „Librex”.

Laura PAULET