Micul de la circ
Șoc-șoc-groază! 12 mai 2010 Niciun comentariu la Micul de la circ 2Broaștele și-au făcut cruce și au plecat la rudele de pe malul stîng al Bahluiului. De cînd cu Festivalul Berii nici vorbă de liniște printre amfibieni. Ființele superioare caracterizate prin limbaj articulat, gîndire și inteligență au hotărît că merită din cînd în cînd să se întoarcă în trecut de dragul științei.
Vineri, în prima zi a festivalului s-a demonstrat că omul se trage din maimuță, una specială însă, care poate merge pe tocuri, devora o duzină de mici dintr-o înghițitură și capabilă să depisteze un lanț gros de aur în întuneric. Noroc de mirosul de carne friptă, altfel am fi zis că vulcanul islandez este de vină pentru norul gros de fum care îmbrăca tiribombele colorate.
Oricum haosul se instalase deja. Clovnii cu nas roșu alergau după cei cîțiva copii rătăciți printre vînzătorii de înghețată iar băieții se adunaseră toți în jurul mașinuțelor albastre, „de criză”, singurele decapotabile care circulă fără benzină. Fetele cu mînecile gecilor suflecate se uitau cu jind către mașinăria de zahăr ars care scotea pe bandă dulciuri roz. Cum însă trecuse demult de ora șase au înghițit în sec și au plecat către „ciocanul” care promitea să „îți aducă adrenalina în vene”.
Adina a uitat complet de paharul de bere băut cu cinci minute înainte, cînd a realizat că scaunul pe care s-a așezat nu este cel din mașină iar băiatul care îi spunea să închidă ochii nu semăna deloc cu prietenul ei. Cu Irina pe scaunul din dreapta și o gură mare de aer în plămîni, Adina a început cursa. Bucata mare din fier roșu scîrțîia la fiecare mișcare care te aducea mai aproape de stele. Stomacul s-a întors, la fel și „ciocanul” care se oprise la orizontală. „Parcă ești într-un leagăn.”
A fost ultimul lucru pe care l-a auzit Adina înainte de bufnitura puternică care anunța o vînătaie de toată frumusețea. Cu mîinile pe genunchi și fața schimonosită de durere fata a coborît și s-a așezat pe trotuarul de vizavi. „Chestia asta e ca și cum ai merge cu cortul la mare, e fain doar o dată pe an.” Prietenii însă nu mai erau atenți. Ochii lor se strîngeau să vadă mai bine în întuneric. Irina se îndrepta legănîndu-se către săgeata pe care era scris mic, cu litere albe: „toaletă”. Rîsetele lor au acoperit brusc zgomotul de fier neuns. Bahluiul a văzut multe vineri seara.
Livia MOVILESCU
Adaugă un comentariu