Muma lui Stefan si batuta de la Iasi

Daca tot a auzit muzica populara in casa de cind s-a nascut, Danut Lacatusu, impreuna si alti 18 tineri au vrut sa le arate si altora cum se chiuie in batatura lor. Pe 27 si 28 martie, la Casa de Cultura a Studentilor a avut loc a patra editie a festivalului-concurs “Din batrini, din oameni buni”, iar alaturi de dansatorii trupei “Doina Carpatilor” pe scena a urcat si Matilda Pascal Cojocarita.

Rideti voi rideti, dar nu a fost o adunare de citiva batrini care sa fi stat la suete cu hora Vicoveancai pe fundal. Erau si tineri, erau si mame de 40 si copii de trei ani si alti tineri care le-au aratat juriului ca la ei acasa se danseaza, se cinta si se joaca atit de bine incit merita sa primeasca recunostinta unor “oameni buni, din batrini¨. Fiecare din cei 19 concurenti si-a adus de acasa portul national si au cintat, unii numai la trompeta, cite o doina si o melodie mai vesela.

Au jucat opincile pe scena ca sa faca in ciuda postului Pastelui, ca “nu e dezlegare la dans, ci numai la peste”. Erau si albe si maronii, cu un numar mai mare sau legate cu un snur din piele.  “Sa fii blestemat cum pe mine m-ai lasat (…) Cind ti-o colea mai grea, mina stinga ti-o frigea”. Fata, putin cam suparata pe barbatul ei, i-a dedicat o doina de jale.

Satul meu de voie buna

Cine a vazut Baltagul lui Mircea Muresan din 1969 pe  cind Vitoria Lipan il cauta pe al ei Gheorghita prin Suha si Sabasa, trebuie sa fi ascultat si trompeta lui Robert Mironica din Botosani.  Nu cinta, plingea, parca-l jeluia pe Gheorghita al Vitoriei. Imbracat intr-un costum traditional, parea ca iesise din film, venind pe scena, ca sa le aduca aminte celor prezenti de muzica veche, moldoveneasca, uitata pe prispa bunicii. Asa le-au fost toate melodiile, de dor si cu pasiune linistite si clare precum apa Prutului. In prima seara, tezarul folcloric s-a mutat in Casa Studentilor.

Ac de cojocul Matildei

Cu orchestra dirijorului Marinica Botea si cu dansatorii de la Doina Carpatilor cea de a doua seara a adus  mai mult a petrecere cimpeneasca. “Ada vin nemasurat sa-ti dau banii numarati” si a inceput batuta. Ba nu, era o sirba prea vesela care semana a hora de pe linga Neamt. Amintea de o nunta de la sat din care lipseau doar mirii. Au stins “tat nacazul tarisoarei” cu o batuta ca a lui Stefan cel Mare data turcilor la Vaslui. Cu fusta traditionala, cu parul prins in flori si cu un flacau de mina domnisoarele dansatoare au incercuit-o pe Matilda Pascal Cojocarita si au cintat “Sus paharul la multi ani!”. Au venit cei doi barbati din viata ei, fiul si sotul, si-au lasat viorile sa cinte, iar Matilda a inceput spectacolul. “Uite ce frumoasa e, cit de tinara-i. Arata asa, pentru ca are o voce buna”, spuse in soapta batrina care ii fredona cintecul numai din priviri, invidioasa aproape.

“Oriunde am plecat, am luat hora cu mine si am purtat-o in suflet”, drept dovada, a cintat o alta piesa, i-a zimbit dirijorului si l-a invitat la un pas de joc. Doi la stinga, unul la dreapta, inca un acord de vioara pentru cei din sala, asa sa vada ca nu si-a uitat jocul de la Negresti, unde s-a nascut ea.

Pe partea cealalta, spectacolul si-a anuntat simbata seara si viitorii “mostenitori”. Dupa cum spunea si Marioara Murarescu, marele premiu a fost cistigat de Danut Lacatusu si Claudia Chiras.

P.S.: Pentru ca scena era prea mica si nu era destula voie buna pentru cei din sala, festivalul si-a continuat premierea la etajul al doilea al Casei Studentilor. Au fost alte batute, dar fara opinci. In tenisi, invirtelile ies mai bine.

George GURESCU