Palit de luna plina

Va implor sa nu faceti ceva rusinos, va implor. Politistii au dreptate cind iti cer sa mergi drept. Asta e cel mai clar semn ca n-ai stricat cu siguranta petrecerea multora. Si incepuse bine, va spun pe cuvint. Citeva alune, un chips, un pahar cu bere, cum e omeneste sa te cinstesti de ziua de nastere a unui coleg drag. Asta pina la punctul culminant: flacaul asta sarbatorit in zi de marti cu ceasuri rele este din Ardeal, deci are palinca.

Distractia a inceput cu adevarat la prima inghititura. Hora s-a incins, fetele se ondulau inca frumos, miinile se ridicasera pe muzica, a infratire salbatica de ritmuri. In fine, o seara frumoasa. Apoi, la a doua inghititura am ciupit putin si din r’n’b, nu se cade altfel. La a zecea, eram pe batuta fratilor Paun, o batuta marunta ca ploaia de vara, inca retinuta. Apoi, peretii ne stringeau pe la coate, podelele se unduiau ca apa de riu si scaunele se indepartau de tine, purtate de un spirit dracesc. Rideam, ce sa facem cind nu ne putem lupta cu fortele supranaturale?

Noaptea s-a ciuntit in momentul in care s-a umplut din nou paharul de palinca. Am dansat in reluare, am speriat ceva lume cu ochii dati peste cap, dar mi-am primit calificativul de "mare domn", chiar daca picioarele nu mai aveau nici un control in pantofiorii de catifea neagra.

Totusi, rusinea mi-a transformat povestirea in eufemism. Din seara aceea, constituita doar din poze vazute a doua zi, ramine umilinta, un virtej la timple si un gol nenorocit in stomac. Va implor, sa nu amestecati bauturile pentru ca riscati, asemeni mie, sa va stergeti definitiv din memorie o noapte despre care toti spun ca a fost frumoasa.

>Dan CONDREA