Pe 17 mai, Palatul a cîntat pe 24 de voci

Vineri seară, ieșenii s-au mutat în centrul orașului. Și-au luat în valiză cîntecele învățate pe de rost de la Radio ZU și au reușit să transforme Piața Palatului într-o discotecă în aer liber. Și pentru că distracția presupune cîntec și dans, am țopăit timp de șapte ore pînă ne-a durut spatele, am cîntat cu ochii la plasmele de lîngă scenă versurile care erau proiectate deasupra acesteia și am aplaudat cu mîinile în aer după toți cei 24 de artiști. Ca sa ne ia cu ei în pozele făcute cu telefonul.

„Să nu uităm că este voia lui Du­m­nezeu ca Forza ZU să se țină aici, în Piața Palatului, înconjurați de atîtea bi­serici”, spune Buzdugan pe un ton se­rios, însă este acoperit de zumzetul din aer care seamănă cu sute de mii de ra­dio-uri date la maxim. Zgomotul care țîșnește din boxe ne face să ne simțim picioarele nesigure, iar ca să nu avem probleme de echilibru, ne proptim mai bine în pămînt și dansăm timid – „I lo­ve rock and roll”. Așteptăm să vedem cîn­tăreții pe care îi auzim zi de zi la ra­dio și ne dregem vocile ca să cîntăm versurile care ni se plimbă în fața ochi­lor. Oriunde te-ai opri, locul îți ajun­ge doar cît să încapi, fără să te poți miș­ca, așa că exersăm cum vom dansa doar dînd din genunchi. „Hai, mergem de mî­nă ca să nu ne pierdem”, e îndemnul grupului, însă legătura e ruptă de stro­pi de bere aruncați în toate direcțiile de un bărbat deja cuprins de „Forza ZU”.

Ni se propune să căutăm din ochi un camion dispărut, sperînd ca din el să coboare artiștii anunțați pe afișele din oraș. Daniel Buzdugan și Mihai Mo­rar ne atenționează că automobilul are o „încărcătură prețioasă și trebuie să prindem hoții”, pentru că trebuie să sim­țim gustul înainte de a începe concertul. „Hai serios, asta era?”, țipă un grup din spate a dezamăgire după ce află că încărcătura era de fapt un nou sortiment de înghețată. „Iași, vă iubiiiim. Re­zistă cineva pînă dimineață?”, țipă Mi­hai de la HI-Q în timp ce intră pe scenă alături de ceilalți doi colegi care ne zîm­besc larg de pe panourile cu imagini. „Da, frate, acuma toți ne iubesc, îți dai seama”, spune o fată mărunțică priete­nei sale din spate care o ține de mij­loc și o poartă în ritmul melodiei „Bună di­mineața, te iubesc.”

Poate că de atîta iubire vocile lor nu sună la fel ca la ra­dio, ceea ce de­zamăgește fanii. „Am trăit toată co­pi­lă­ria mea în minciună”, este concluzia la care a ajuns Ana la fi­nalul melodii­lor celor de la Hi-Q. Pe un ton languros, Buzdugan și Morar o prezintă pe „pisi pernuțe moi” și ne la­să pe noi să îi strigăm numele. Bă­nu­im că este vorba de Corina care după ce sa­cadează refrenul primei melodii cîn­tînd „A,a,a,a ta/ A,a,a,a ta” își aruncă teatral în aer jacheta de parcă ar fi „bu­chetul miresei”.

Băieții șu­ieră și aplaudă, însă cei mai mulți nu-și dezlipesc ochii de pe panoul pe care se arată picioarele fiecărei cîn­tărețe.

„Astăzi nimeni nu stă jos/ Hai să facem toți frumos/ Viitorul luminos/ O,o,o,o”, cîntă în cor artiștii, arun­cînd de pe scenă baloane albe, imen­se, pe care scrie Forza ZU și cu care ne ju­căm fiecare preț de cîteva secunde. „Su­nă cam comunist versurile astea cu vii­torul luminos, dar melodia e antre­nan­tă”, discută doi băieți în timp ce pasea­ză mai departe unul dintre baloane. Nu e trecut de miezul nopții și nici de ju­mă­tatea concertului, însă vocile deja le sim­țim mai răgușite. Dar ne revenim a­tunci cînd Andreea Bănică ne cîntă des­pre un bărbat „sexy, sexy” care toată noaptea se gîndește la femei. Băieții șu­ieră și aplaudă, însă cei mai mulți nu-și dezlipesc ochii de pe panoul pe care se arată de jos în sus picioarele fiecărei cîn­tărețe. „Parcă e perdeaua lu’ bunica îm­brăcămintea ei și nici picioare frumoase nu are”, zice un băiat în timp ce Lora își cîntă tristețea pe care vrea să o împartă cu toate fetele singure. Altul însă se ridică pe vîrfuri și spune tran­șant „Asta a venit îmbrăcată ca să facă sex”.

Răsună Bucovina

Deși ciorchinii de oameni sînt din ce în ce mai numeroși, ne apropiem de sce­nă și avem destul spațiu cît să sărim sau să dansăm lejer. „Vreau să intre pe scenă un artist care nu a cîntat niciodată, nici un vers în altă limbă decît cea română. Este din Sălăjan, din București”, spune Morar în timp din spate apare Puya cu o glugă roșie pe cap și face un semn să înceapă melodia. Recunoaștem că este „Undeva în Balcani” și rîdem în ho­hote, pentru că primele versuri sînt chiar în engleză. „Is this, is this the life/ Do you wanna carry on”.

A trecut sezonul, dar încă mai cîn­tăm alături de Cabron „Iarna sînt pe val”. Asta pînă hotărîm că mai bine ar merge acum „Vara nu dorm” a lui Co­nnect-R. Rămînem în același ritm și lălăim împreună cu Grasu XXL versurile melodiei „LaLa Song”, pe care o interpretează plictisit din spatele oche­larilor de soare. Cîntăm „La mulți ani” celui „mai în vîrstă dintre artiștii pre­zenți și cu cel mai scurt concert din via­ța lui”, în timp ce pe scenă se întinde în­treaga orchestră a lui Horia Brenciu. „Iași, în seara asta vreau să vă arăt că mă mișc mai bine decît Alex Velea”, spu­ne acesta rîzînd și transformîndu-se în Freddie Mercury pe melodia „I want to break free”.

Ni se spune scurt să ne pregătim să ne facem pielea de găină, iar țipetele cresc în intensitate așteptînd ca Andra să iasă dintre dansatori. Pe scenă apare și un bărbat cu acordeon, iar soția lui Mă­ruță ne face o surpriză și fredo­nea­ză „Cîntă cucu bată-l vina, de răsuna Bu­covina”, învățată în culise. „O doam­nă adevărată, ce mai”, e concluzia unui grup din spate, care își aruncă mîinile în aer cînd pe scenă apar membrii trupei Voltaj. Tinerii se agită și se aruncă re­ciproc în sus, arătînd cum e „la 20 de ani, fără griji și fără bani.” N-am reu­șit să învățăm cum să rămînem mereu ti­neri, însă dacă Călin Goia a reușit să arate la fel de bine la 37 de ani precum acum 15 ani cînd a intrat în trupă, o să cîntăm și noi mai des.