Pe pîrtia de ski, furnicile poartă geci de piele

Weekendul acesta, rockerii din România, dar şi cei de peste hotare au sărbătorit 11 ani de la prima ediţie a Festivalului Rock ’n Iaşi. Fanii „muzicii puternice” şi-au scos din nou „uniformele negre” de festival şi au venit să sărbătorească la baza pîrtiei de ski de pe strada C. A. Rosetti. Chiar dacă, începînd cu a doua zi, ploaia le-a dat cîteva bătăi de cap, iar cei veniţi cu cortul au trebuit să îl strîngă sau să îl adăpostească pe sub copaci, participanţii s-au descurcat cum au putut. Fie că şi-au decupat pungi de plastic, că s-au înghesuit cinci pe sub cîte o umbrelă sau au stat pur şi simplu în ploaie, rockerii nu s-au dat bătuţi prea uşor în lupta cu stropii de apă şi au stat pînă la final ca să îşi asculte preferaţii.

Roşu la faţă şi gîfîind înconti­nuu, un băiat care urcă dealul îşi în­dreap­tă privirea către oamenii care co­boa­ră spre scenă, îi opreşte şi îi sfă­tu­ieşte să nu coboare niciodată pîrtia de ski. „Pentru că la un moment dat, o să trebuiască să o şi urcaţi”, răs­pun­de acesta văzînd privirile care aş­tep­tau o explicaţie. Stîrneşte hohote de rîs şi pleacă mai departe în acelaşi ritm leneş şi greoi.

De sus, oamenii par nişte furnici foarte agitate, care se grăbesc du­pă fiecare 40 de minute să ajungă de la un punct alb, la celălalt. Cobori curios şi îţi dai seama că punctele negre, materializate acum în oame­ni, alergau sus-jos, pentru a ajunge de la o scenă la alta. Acestea au fost amplasate special, cea mare fiind pentru trupele consacrate, cealaltă, mai mi­că, pentru trupele noi. Fără să vrei, te prinzi şi tu în acea horă ca de ma­ra­ton, de parcă ai fi la o întrecere continuă pentru a ajunge primul în faţa uneia dintre scene. De-o parte şi de alta a pîrtiei, vezi oameni adu­naţi în grupuleţe în jurul unui cort. Stau la poveşti pe pătură şi împart cî­te un pet de bere şi ţigări şi, exact ca anul trecut, cei care pur şi simplu nu au dorit să plătească intrarea de 10 lei, pentru care primeai şi o pană de chitară imprimată cu numele festiva­lului, fie stăteau şi ascultau concer­te­le mai sus de banda delimitatoa­re, fie au luat-o slalom printre copaci evitînd astfel oamenii de la intrare.

Iar ploile (nu) vin

În prima zi de festival trupele noi s-au întrecut în versuri la scena de jos. Cei mai fericiţi au fost cei cărora li se cereau cîte un bis, iar la acest capitol trupa care s-a evi­den­ţiat, a fost şi cea care a luat locul întîi. Tru­pa „Selector” a impresionat juriul şi vor putea cînta, drept premiu, la „METALHEAD Meeting”. Prima zi de festival a încheiat-o Trooper. De­venită deja o prezenţă aproape fi­de­lă la fiecare ediţie, unii au venit spe­cial doar ca să îi vadă şi să le ascul­te din nou cîntecele care i-au consacrat.

La scena de jos, spectacolul s-a mutat în public, unde, un băiat cu drea­duri atrage toată atenţia cu dan­sul lui. Dă haotic din cap, mîini şi din picioare făcîndu-i pe cei din jurul lui să rîdă copios. Este îmbrăţişat şi bătut prieteneşte pe spate pentru atitudinea lui pozitivă, dar pare ni­ci să nu îi observe pe ceilalţi con­ti­nu­în­du-şi dansul. Pe scena mare, la ins­trumente se aşază nişte bărbaţi cu măş­ti albe pe faţă şi îndeamnă pub­licul să strige cît mai tare pentru a o întîmpina pe solistă. Venită tocmai din Italia, trupa „Theatres des Vam­pires” a fost printre cele mai aş­tep­ta­te în a doua zi de festival. Deo­da­tă, toate privirile se îndreap­tă către prezenţa feminină care urcă pe sce­nă, iar fluierăturile şi aplau­ze­le par să nu contenească. Cu părul ro­şu a­prins, îmbrăcată într-un cor­set de latex, fustă de dantelă şi o capă mare din ace­laşi material, aceas­ta stîlceşte un „mulţumeşti, Iaşi”, fiind apreciată că a încercat să zică cîteva cuvinte în română. „Sîntem încîntaţi că ne ­af­lăm pentru prima dată în ţara vampiri­lor. Voi sînteţi originalii vampiri”, zice artista în timp ce îi aplaudă pe cei din public care stau acum în ploaie şi nu se dau duşi să se adăpos­teas­că undeva de stropii care parcă se înteţesc tot mai tare.

Trupa care închide a doua zi de festival este printre cele mai aştep­ta­te. Încet, încet ploaia s-a oprit, iar „Alternosfera” îşi face apariţia pe scenă în strigătele fanilor. Nu du­rea­ză mult, iar melodiile preferate sînt fre­donate vers cu vers de către cei din jur. Vrînd să dovedească cît sînt de iubiţi aceştia i-au chemat de două ori la bis, iar la cererea publicului, refrenul cîntecului „Flori de mai” este cîntată de fiecare dată de fani, fără instrumental pe fundal.

Tema celei de-a treia zi a fost „România s-a născut la Iaşi”, astfel toate trupele ieşene de rock precum „Era Divina” şi „Beauty and the Rat”, dar şi cele de peste Prut, au cîntat ce­le mai cunoscute melodii.
Versurile pie­sei „Don’t wanna believe in you” sau fost cîntate de către fanii care se fereau de băieţii prinşi într-un po­go în faţa scenei. Ploaia nu a ţinut prea mult în ce-a de-a treia noapte, iar ultima zi de fes­tival s-a încheiat anul acesta sub „Straja” Bucovinei.