Quasar a sărbătorit pe 31 de pași
Șoc-șoc-groază! 30 octombrie 2012 Niciun comentariu la Quasar a sărbătorit pe 31 de pași 6Vineri și sîmbătă seara începînd cu ora 19.00, Quasar Dance a serbat 31 de ani de activitate și a preferat să petreacă alături de alte cinci cluburi de dans din țară. Nu au sărbătorit oricum, ci au dorit ca aniversarea să fie un rezumat al muncii de peste an, la care zgomotul dopului de șampanie să fie înlocuit de cel al bătăilor admirative din palme. Deși în Sala Gaudeamus a Casei de Cultură a Studenților (CCS) ar mai fi încăput chiar și un cămin plin, cei prezenți au fost îndeajuns de mulți pentru ca bătăile în podea să răsune pînă sus în Copou.
Pentru cei care vin prima dată la un spectacol, reacția atunci cînd toate luminile se sting este să scoată un sunet care să-i dea de gol. Ori de mirare, ori de spaimă că cele cîteva secunde de întuneric s-ar putea lungi și îi vezi afundîndu-se în propriile haine. Pînă le ies papucii sub scaunul celui din față. Îmi aleg un scaun cît mai în spate și ocup unul din cele trei locuri libere, strîngîndu-mi picioarele, pregătită să le mișc asemenea celor de pe scenă.
Fiecare începe să își scoată aparatul de fotografiat atunci cînd din boxe se aude melodia din Titanic pe ritmuri de rumba.
Fumul care țîșnește din spatele cortinei e un amestec de verde și albastru, din care mă aștept să iasă trupe de dansatori care să facă acrobații asemenea celor de la circ și pe care să îi aplaud atunci cînd își termină numărul. Nici nu apuc să-mi fac în minte planul că apar pe scenă șase rusoaice îmbrăcate în rochii roșii lungi fluturînd batiste albe și pășind c-un zîmbet larg spre mijlocul scenei. Par să cînte în limba rusă, așa că tot ce înțeleg sînt chiotele mici și scurte. Partenerii lor bat din palme, sar și se aruncă acrobatic în aer, iar ritmul accelerat mă duce cu gîndul la singurul dans rusesc de care am auzit: cazacioc. Spre finalul melodiei încep și cei din sală să țină ritmul aplaudînd, iar două fete din spate fluieră delicat atunci cînd dansatorii se pun în genunchi în fața partenerelor. Apoi rîd mîndre de isprava lor și dau ușor cu pumnul în umărul băieților de lîngă, în timp ce fac glume pe seama curajului lor.
Fiecare începe să își scoată aparatul de fotografiat atunci cînd din boxe se aude melodia din Titanic pusă pe ritmuri de rumba și cînd pe scenă apar doi copii care nu par să aibă mai mult de cinci ani, însă care încearcă să imite cît mai bine mișcările actorilor. În sală se rîde zgomotos, iar copiii se emoționează amestecînd mișcările ample din șolduri cu cele mai stîngace, zîmbind rușinați. Aflu mai apoi că micuții fac parte din Clubul de Dans Unic din Iași și că mai au și alți colegi de vîrsta lor care au curaj să apară în fața publicului. O fac chiar prin intermediul unui quick step (n.red. dans cu un ritm alert) doi copii îmbrăcați elegant, „micul domn” sărutîndu-i la finalul piesei mîna partenerei cu păr blond și creț lăsat pe umeri.
Mișcări născute din regie
Cei din trupa Ecstasy se pregătesc pentru un dans contemporan și, îmbrăcați asemenea unor păianjeni, se învîrt și dansează în jurul unei pînze țesute. În luminile difuze care se învîrt pe scenă abia disting saltul unui fluture care este prins de cei șapte păianjeni și dus pe brațe. Din public se aude un „Bravo” țipat, iar fetele se retrag în culise zîmbind a mulțumire. După o serie de aplauze și fluierături admirative, se aude sunetul unei cheițe de doză scăpată pe jos atunci cînd numărul de break dance al celor de la Quasar Dance începe. Recunoaștem piesa „Apologise” a celor de la One Republic, însă căscăm mai tare ochii atunci cînd fata din trupă reușește să stea în mîini și să se dea peste cap. Pe măsură ce timpul trece, sala devine un murmur din care se disting foșnetul pungilor de chips-uri și crănțănitul alunelor, aplauzele de la finalul demonstrațiilor auzindu-se tot mai slab.
Atmosfera devine jucăușă atunci cînd Mimi și Bobo intră mișcînd din șolduri în forma cifrei opt pe melodia „Let’s get loud”. Piruetele executate cu rapiditate, cu spatele perfect drept, ritmul rapid și sacadat devin amețitoare, iar grupul de adolescenți din față scoate un zgomot de uimire. Cu o privire ștrengărească aruncată peste umăr partenerului, Mimi își termină numărul de cha-cha și îl ia pe Bobo de braț. În fața publicului apar trei orbi care tatonează pămîntul cu bastonul, iar într-un colț al scenei stau prinse ca într-o rugăciune trei fete îmbrăcate asemenea unor zîne. Zîmbesc atunci cînd îmi dau seama că dansul celor de la trupa Elegance va presupune un joc actoricesc, vălul imaginar de pe ochii tinerilor fiind dat jos abia după ce fetele îi ademenesc cu un dans.
Jocul lor devine apoi unul format din înălțări și coborîri ample, desprinse dintr-un vals lent, pe care un copil din sală încearcă să îl imite dînd din fund pe scaun. Deși nu o observasem pînă atunci, Ana mă prinde de braț și mă întreabă cu o voce mai mult în șoaptă „ce zici, ne înscriem și noi la un curs de dans?”
Adaugă un comentariu