Raku nu a dat înapoi de pe scenă

Ne-am ascuns vineri seara pentru cîteva ore în Underground The Pub ca să încercăm să ne reamintim de atmosfera din cartier. Am ciocnit sticle de bere ca la orice alt concert, însă de data asta nu am mai sorbit-o, ci am băut-o repede, încercînd să ținem pasul cu versurile care ni s-au înșiruit. Și chiar dacă ne-a lipsit dexteritatea în modul de a dansa din mîini și în a ne apleca genunchii, am învățat alături de Raku, alături de Subsemnatu’ și Dj Vladimir. Dacă la început ne aminteam de el doar potrivindu-i numele alături de al lui Ombladon în piesa „Egali din naștere”, am plecat fredonînd versurile pe care le-am auzit țîșnind din boxe.

Dacă îți unduiești șoldurile îm­pie­dicată de greutatea tocurilor și decol­te­ul ți se pare prea evident, nu este lo­cul în care trebuia să ajungi. Dar dacă ai mer­sul apăsat, cu picioarele ușor în­do­ite, iar părul îți iese neglijent de sub șap­că, atunci o să strîngi și o mînă de priviri admirative din partea băie­ților de la mese. Doar o mînă, pentru că mai mult nu ai de unde, chiar dacă ora înce­perii concertului Raku, Sub­se­m­na­tu’ și Dj Vladimir a trecut demult.

Sub luminile verzi de pe scenă se disting trei trupuri de băieți acope­rite de haine largi și lălîi care nu se pre­zintă, ci dau drumul direct la muzică, spunînd că au venit să facă „puțină deschidere”. Și încep să povestească răs­picat și cît mai aproape de microfon „povestea vieților lor”, și încheie cu un a capella scurt „ura naște paraziți ca mama lui Cheloo”. Grupul mic de bă­ieți care s-a așezat în fața scenei scoa­te un „ioo” lung din piept și își ri­di­că mîinile în aer în loc de aplauze. Aflu de la un tip de lîngă mine că băie­ții sînt MP13, OBLX și Afty. Deși con­certul propriu-zis nu a început, două fete o trag de mînecă pe una din chelnerițe și întreabă cît mai durează concertul. „Eh, așa, pe la un 11 juma­te cred că e gata”, spune aceasta desfă­cîndu-le încă o sticlă de bere. Mai sorb o gură și se îndreaptă cu privirea spre scenă, căutînd să își obișnuiască ochii cu lumina de acolo.

Băieții

Raku nu se distinge din mulțimea de rapperi adunați în jurul scenei decît după prosopul alb aruncat în jurul gî­tului și cele două sticle de apă pe care le agită în mînă. Tricoul lung pînă la genunchi și șapca imensă care-i încon­joară capul îl fac să se integreze perfect printre cei din fața scenei, iar ni­meni nu pare să observe diferența. „Bu­nă seara, Iaaaașiiiii”, se aude cu un accent lung pe vocale. „Haide, scandal pentru Raku” este îndemnul care por­nește fluierături și strigăte aruncate cu mîinile în aer. Iar din spate, apare un tip cu fes pe cap și cu o îmbrăcăminte asemănătoare unei salopete de salahor. „Uite, el e Subsemnatu’, cu apostrof”, mă lămurește Liviu care merge mai aproape de scenă să îi audă.

Simțim cum ne vibrează pămîntul de sub picioare atunci cînd din difuzoare începe să duduie „Dă-i vo­lum!”, iar mulțimea începe deja să strige „fi­ind­că e devreme!”. Raku continuă cu ochii închiși „Ia tot ce trebuie c-o să ni se facă lene/ Atît de tare că o să vorbim prin semne”. Vizibil entuziasmat, un bă­iat aruncă în aer cînd mîna dreap­tă, cînd mîna stîngă, jonglînd în același timp cu sticla de bere pe care se vede doar cum se scurge spuma. Cît timp îi cere barmanului din ochi încă o bere, începe să răsune sala și cu greu distin­gem „Special pentru cine n-a uitat car­tierul, salut România, Berceniul, refre­nul”. Iar în semn de salut, mîinile se în­doaie orizontal și plutesc ritmic în aceeași manieră.

Băieții din față își scot apa­ratele și fură cîte o poză cu cei de pe scenă care dansează cu genunchii aple­cați, însă Subsemnatu’ îi roagă să se oprească. „E concert live, ce e filmat apare pe youtube” și continuă cu „io, io… hai toată lumea hiiiip-hooop, hai, hai ține-o așaaaa”.Iar blitzurile apa­ra­telor sînt înlocuite de sticle de bere ver­zui ridi­cate în aer deasupra capului și purtate de la stînga la dreapta. Pentru cîteva se­cunde, muzica se opreș­te și Raku în­deamnă publicul să cînte alături de el refrenul „Alcoolul este viață și viața e alcool.”

Fetele

Stînjenite de faptul că sînt printre puținele fete din întreg localul, două dintre ele merg la bar și trag pe gît cu ochii închiși două shot-uri, după care fug la baie cu mîna la gură. „Fată, în sea­ra asta nu mai bei nimic decît bere. Ce naiba e cu tine? Ne distrăm sau stăm în baie să vomităm?”, o dojenește prie­tena sa, vizibil mai masivă și ceva mai trează. Amîndouă încuviințează din cap și revin la concert țipînd. „Bine­în­țeles că Iașiiiii ruleazăăă”, spune Raku, iar strigătele masculine sînt acoperite de cele ale fetelor așezate lîngă bar, încît ești pus pe gînduri dacă e de vină jumătatea goală a sticlei sau chiar știu versurile. Izbucnesc în rîs, iar publicul le acoperă după ce începe melodia „Ega­li din naștere.” „Atîîîît”, se aude din capătul sălii, iar mulțimea se împar­te în două: cei care cîntă și cei care urlă „pace, pace, pace.”

Cei trei ar vrea să plece de pe sce­nă, însă șuierăturile admirative îi țin pe loc și dau din cap a mulțumire, atunci cînd văd mulțimea strînsă ciorchine cu mîinile încă sus. Versurile „Cine se afi­șează cu aparențele vrea doar să pară ceea ce nu e”, ne fac să ne simțim niște intruși în lumea muzicii underground, așa că ne luăm gențile pe umăr și pă­trun­dem prin mulțimea deja răsfirată. Nu înainte să ni se pară că „să evoluezi ca o dihanie, dihanie” ni se adresează nouă, celor care sîntem hip-hopperi de ocazie.