Rîsete înlocuite cu sunete de goarnă
Șoc-șoc-groază! 10 aprilie 2017 Niciun comentariu la Rîsete înlocuite cu sunete de goarnă 10Sîmbătă, 1 aprilie, începînd cu ora 19.00, în Sala Mare a Casei de Cultură a Studenților (CCS) din Iași, ligile studențești au făcut alianțe pentru a distra publicul. Armele permise în confruntarea umoristică sînt atît bancurile și glumele de pe scenă, cît și steagurile înalte, fluierele cu țignal ascuțit și vuvuzelele ce răsună în sală și care anunță o noapte lungă de pe urma căreia vei rămîne cu o migrenă puternică. Puțin după ora 19.00, cînd vînătoarea după locuri libere încetează, spectacolul „Umor’n Iași începe cu proiecția unui clip în care diverși tineri spun bancuri ce se doreau a fi amuzante.
Prezentatorii spectacolului, Ciprian Moraru, sau Don Machiavelli, după cum este cunoscut de internauți, alături de Adrian Căliman, fostul director al CCS, au încercat să amuze publicul în timp ce pe scenă se schimba decorul de la un număr la altul. Cele 12 momente artistice diverse – dans umoristic, teatru scurt, cîntec satiric, improvizație, stand-up comedy și pantomimă – ce s-au derulat rapid, mai lungi fiind pauzele dintre ele în care glumele celor doi prezentatori păreau interminabile, puține dintre acestea fiind urmate de hohote de rîs. Comedianții amatori au abordat cu toții aceleași teme – studenția, și mai ales, restanțele. Astfel, cîntecele cu versuri de genul „Din vina ta mă bate-acasă mama/ Că n-am fost în stare să iau restanța”, au fost răsplătite cu un val de aplauze, toți cei din sală empatizînd cu studentul blond de pe scenă. În centrul acesteia sînt așezate patru scaune și o masă cu un telefon vechi pe ea. Un tînăr înalt, îmbrăcat la costum răspunde cu repezeală la întrebările legate de mersul trenurilor, fiind adesea scos din sărite de partenerul său de joc, care îl face în cele din urmă să demisioneze din funcția de la CFR. Aceeași masă este acoperită apoi de foi la care trag cu ochiul două fete îmbrăcate cu tricouri verzi ce cîntă „Sînt eco cum?/Sînt eco cum?/ Sînt la ecologie”, povestind pe melodia celor de la Fără Zahăr despre cît de complicată este sesiunea pentru un student la Geografie.
Momentul final al serii îl reprezintă un concurs de bancuri, în care șase dintre cei mai curajoși și amuzanți spectatori sînt recompensați cu doze de bere ce se odihnesc pe o masă în centrul scenei. Mai mult plictisiți decît amuzați, o parte dintre spectatori părăsesc sala înjurînd printre dinți și cu urechile țiuind de la zarva făcută de vuvuzele și fluiere. Scările nu mai sînt ocupate de privitori întîrziați, glumele celor de pe scenă fiind ascultate de scaune goale ascunse de steagurile fluturate de membrii ligilor care încă își susțin colegii. Sunetul vuvuzelelor te urmărește pînă-n stația de tramvai, unde îți vin în minte toate bancurile pe care le știi și pe care le găsești mai amuzante decît multe dintre cele auzite pe scenă.
Adaugă un comentariu