Rock’n’Iasi, consumatia obligatorie

Pentru rockerul care depinde de RATP sau de masina unui prieten care nu poate astepta prea mult, prima zi a festivalului Rock’n’Iasi Open Air a fost una ratata.

Concertele au fost aminate cu trei ore, iar formatia “cap de afis” s-a urcat pe scena in jurul orei patru dimineata, moment de betie si somn pentru multi. Pentru cine a reusit, totusi, sa se simta bine indiferent de conditii, baietii de la Bucovina au reusit sa incinga atmosfera cu melodiile lor patriotice.

Un tinar din multime ridica tricolorul chiar in fata scenei, fluturindu-l plin de zel. Trupa Bucovina doar ce si-a inceput recitalul si rockerii se muta, fiecare cum poate, de la scena B si din celelalte locuri ale taberei Ciric catre scena principala.

Cei care stau in fata corturilor lasa chitarile de-o parte si isi fac si ei drum catre concert. Singurii care nu au destula vointa sa se urneasca sint cuplurile care ramin imbratisate in leaganele si balansoarele din tabara sau sprijinite de gardul de pe marginea lacului. In spate stau citiva baieti care nu sint atit de atenti la spectacol si prefera sa se retraga cu proviziile aduse in ghiozdane. Ei au fost gospodari si si-au procurat lichidele necesare din oras, la sticle de doi litri, din care toarna acum in paharele gasite pe mesele din tabara.

Mic ‘n’ Iasi

Un pletos destul de mare, cu parul trecut de mijlocul spatelui si manusi de piele, iese dintr-o casuta, se indreapta spre prima terasa si cere o sticla rece de Cola. Se uita la tinarul de linga el, care asteapta la rind, si recunoaste umil: “Nu mai beau pina la ultima trupa. A trebuit sa sune de trei ori alarma ca sa ma pot trezi.” Dupa scurta spovedanie, porneste si el catre scena A. Prietenul sau, mic si ras in cap, isi toarna berea din cutie intr-un corn din care continua sa bea toata seara.

Un grup total aparte pare sa nu aiba nici un interes in evenimentul ce se desfasoara la doar citiva pasi. Chiar linga scena, in fata unei casute, barbatul atita focul cu o bucata de carton, fiul scoate citeva sticle din portbagajul masinii iar nevasta pregateste prima tura de mici. La intrare stau motoarele. Bikeri din toate orasele tarii au venit pentru evenimentul de la Ciric si fiecare dintre ei si-a parcat motocicleta linga celelalte pentru a si-o etala si a se fali cu ea. Linga acestea, doar o terasa mai sta strajera si serveste drept popas celor carora le este prea lene sa mearga pina in tabara si prefera sa asculte concertele de la distanta.

Pe malul lacului, doi baieti si o fata si-au mutat o banca linga apa si s-au asezat sa admire natura si lacul murdar.

La Rock’n’Iasi, costumatia e obligatorie. Tricourile negre, gecile de piele si bocancii fac parte din accesoriile care nu au trebuit sa lipseasca nimanui. Un singur tinar face nota discordanta in tricou verde, pantaloni scurti si camasa in carouri. El nu se jeneaza sa treaca peste gardul care separa publicul de formatie si sa faca doua, trei poze cu trupa. Altul este atit de prins de recital incit mai are putin si adoarme, agatat de gard si fredonind versurile.

Pomu-i bun, omul necopt

Scena B este pentru debutanti. Aici, in afara de citiva prieteni ai membrilor formatiilor sau fani cu adevarat inraiti, lumea vine doar ca sa incerce sound-uri noi sau sa se odihneasca intre doua concerte tari. Discutiile sint caracteristice festivalului. O fata se asaza linga un biker si il abordeaza timida: “Te-am vazut cind ai venit, ai o motocicleta tare frumoasa. Auzi, tu cind pleci? Crezi ca as putea sa ma intorc cu tine?”

Pe malul lacului, rezemati de gard, stau trei tineri. Unul din ei cinta la chitara “Omul bun si pomul copt”. Putin mai departe, la intrarea in camping, citiva oameni asculta manele, ignorind harmalaia facuta la cele doua scene. Un singur intrus ii deranjeaza: “I-auzi strofa! Da-i mai tare si-nchide-l!”

Ioan STOLERU