Seminarul de gătit și-a găsit bucătarii în Agronomie

Campusul Universității Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” a fost joi, 15 mai, gazda celei de-a treia ediții a „Seminarului de gătit”, numit și „Master chef-ul din Iași.” Cele 11 echipe, care s-au înscris împinse de plă­cerea de a găti, au încercat să atingă toate cerințele după care au fost punctate mîncărurile precum aspect, timp de lucru și gust. Astfel că Aurora Danciu, participanta care a avut preparatul cel mai aspectuos și cu gustul cel mai bun, după cum a con­si­de­rat juriul, a cîștigat marele premiu, un cuptor cu microunde. Tînăra a impre­sio­nat cu o cupolă de zahăr ars ce acoperă un fel de prăjitură cu zmeură, smîntînă și ciocolată.

Verdele campusului se în­tu­ne­că sub nori, doar pentru a scoate în evi­dență lu­mina blițurilor și a chi­pu­rilor pline de entuziasm din holul că­mi­nului A3. Oa­menii se foto­gra­fiază cu șor­țu­ri­le roșii oferite par­tici­pan­ți­lor „Semi­na­rului de gătit”, iar or­ga­ni­za­torii au gri­jă ca cei din juriu să se facă comozi, toate sub îndemnul me­lodiei „Tran­quila”. Robert, gazda evenimen­tu­lui, cu un zîmbet per­ma­nent și cu pa­che­tul de glume la el, în­deamnă la ka­raoke. Cît timp bu­că­tarii de probă gătesc, cei care au venit să îi sus­ți­nă se distrează cîn­tînd și dansînd.

Pasiunea din farfurie

Deși bucătăriile sînt încă goale, din una de pe etajul al doilea ră­su­nă muzică. Lîngă două PET-uri de be­re, pregătite de sponsori pentru par­ti­ci­panți, sînt cîteva castroane și far­fu­­rii acoperite. Alex, unul dintre con­­cu­ren­ți, stă aplecat deasupra co­șu­lui de gunoi și rade un morcov. A cerut apro­barea pentru a curăța legu­me­le înainte de concurs, pentru că nu vrea să piardă din timpul pentru gătit. Es­te destul de supărat că a af­lat abia astăzi de seminar și că este în­scris ca asistent, nu ca bucătar. Co­le­gul din echipa adversară îl ta­chi­nea­ză de faptul că „bucătarul-șef” este o fată, iar lui îi este de­sem­nat titlul de simplu ajutor. Și el se află în aceea­și situație ca Alex, doar că nu îl de­ran­jează. Oricum nu are de gînd să fa­că mare lucru. Coe­chi­piera lui, Lăcră­mioa­ra, gătește paste cu ton. Ea se nu­mără printre cei care au terminat mai repede și se în­dreap­tă spre masa ju­riului.

Participanții defilează, pe rînd, prin­tre cei de pe hol cu farfuriile de­cupate parcă din revistele de specia­li­tate. În jurul mesei unde se face ana­liza mîncării, așezată în partea dreap­tă a holului, oamenii se adună ca al­binele la stup. În juriu sînt prezenți cîș­tigătorul ediției trecute, Florin Sa­dovei, sponsorul Valentin State de la firma de condimente „Alex”, conf. dr. Costel Samuil, asist, dr. Ionuț Pagu și conf. dr. Cintia Colibaba. Toți se pre­gătesc să atace cu lingurițele ri­di­ca­te, dar niciunul nu îndrăznește să dă­rîme cupola de zahăr ars ridicată pes­te o prăjitură. „E prea frumoasă ca să fie stricată”, recunoaște unul din­tre jurați. Însă odată prădată, este greu de decis dacă predomină gustul sau aspectul.

O tînără strîrnește „o-uri” de mirare cu înghețata topită pe ca­re a pregătit-o, iar coechipierul său, chel­ner de meserie și student în a­nul IV, se plimbă galant cu un trandafir ro­șu, apoi i-l oferă singurei doam­ne din juriu. Nu mituiește, ci con­si­de­ră că fiecare femeie ar trebui să pri­meas­că flori zilnic, după cum spune chiar acesta. Nici concurenții cu nu­mă­rul cinci, doi băieți blonzi și bine lu­cra­ți nu vor să înmoaie simțurile critice a­tunci cînd toarnă în pahare vinul alb adus de ei.

De la juriu, mîncarea ajunge la cei care sînt fericiți de orice bucățică pri­mită, la studenți, căci ochii pof­ti­ci­oși sînt mai puțin critici. Lingurile scri­jelesc farfuriile în căutarea ultime­lor firmituri. Ecoul lor răsună pînă la eta­jul al doilea, unde Alex bate cu ară­tătorul ecranul ceasului de la mînă „Ter­mină repede, ca să pot și eu gă­ti legumele”, îi spune coechipierei. Cît timp acesta amețește uleiul în ti­ga­ie, băiatul tulbură aburii aromați din ca­meră cu mișcări de dans. Se în­toar­ce pe vîrfuri spre adversara din colțul opus și îi spune zîmbind „Să-ți vînd un pont? Tonul nu se gătește ni­cio­dată cu sos roșu”. Drept răspuns, ea îl strîmbă jucăuș.

Premii degustate

Cît timp colega lui răspunde în scris la întrebarea pentru depar­ta­ja­rea locurilor, Alex îi urmărește fie­care mișcare cu emoție. Atunci cînd prezentatorul îi menționează pen­tru premiul trei, chipul aces­tu­ia se înțepenește într-o expresie de dezamăgire. „Anul viitor mă în­scriu singur”, spune tînărul în timp ce își ascunde diploma într-un dosar și o bagă în ghiozdan. Amarul lui și a celor care nu au cîștigat se tratează cu o degustare de vin. Doi băieți aduc o masă pătrată pe care așază trei sticle una cu fe­teas­că regală, una cu sovignion blanc și una cu bu­su­ioa­că de Bohotin.

„Vi­nul nu se bea în pragul ușii din cămin, este o bă­u­tură nobilă”, spune Robert, a­runcînd priviri cu subînțeles către studenți. Iar sin­gu­ra doamnă din juriu se ridică pen­tru a demonstra adevărul vorbelor spu­se de către prezentator. „As­trin­gența vinului alb este diferită de cea a vinului ro­șu deoarece…”, cei din public parcă nici nu aud discursul didactic des­pre teoria vi­nu­lui, ci speră că poate vor ajunge și ei să deguste din elixi­rul lui Bac­hus.

Curajoșii care au îndrăznit să apuce cîteva pahare mimează fie­ca­re gest al femeii îmbrăcată pro­to­colar, cu costum negru și cămașă albă. Agită paharele și plescăie din gură în căutarea gustului de caisă despre care vorbește aceasta. Și ca să se stingă aromele puternice din gură, se mai caută ultimele pahare cu vin și se revine la microfon cu cîntece noi.